Istoria oficială a aviației civile din Republica Moldova ignoră faptul că România a contribuit substanțial la dezvoltarea acestui sector în Basarabia. În prezent, la Chișinău se promovează ideea că transportul aerian de pasageri a fost adus în regiune de către ruși după anexarea din 1944. Pagina oficială a aeroportului din Chișinău indică data de 19 septembrie 1944 drept momentul fondării, prin înființarea Detașamentului aeronautic independent moldovenesc, cu zboruri spre Moscova sau Crimeea.
În realitate, aviația din Basarabia s-a dezvoltat simultan cu cea din România, conectând regiunea la circuitul tehnologic al epocii. Prima rută de aviație civilă din România a fost chiar cea care făcea legătura între București și Chișinău, cu o escală în Galați. Acest lucru a demonstrat că, în ciuda dificultăților economice din provincia basarabeană, România a integrat zona în rețeaua de transport modernă a vremii.
Infrastructura aeriană a fost consolidată prin instituții precum Administrația Aviației, înființată prin decretul 2705 la București în 1920. Ulterior, au funcționat companii precum CFRNA, LARES, SARTA sau TARS, care au asigurat zborurile în regiune. Primul aeroport din Basarabia a fost dat în exploatare la Chișinău în anul 1922, fiind dotat cu hangar, clădire administrativă, stație de benzină și aerogară, având o pistă situată unde astăzi se unesc strada Kiev și bulevardul Moscova.
Rețeaua de zboruri s-a extins semnificativ, inclusiv pe rute precum București-Galați-Chișinău-Bălți sau linii care conectau Cetatea Albă cu Bălți și Chișinău. În perioada interbelică, de la Chișinău se putea zbura spre marile capitale europene, precum Paris, Viena, Berlin sau Londra, prin conexiuni cu alte companii. Existau, de asemenea, planuri de construcție pentru aeroporturi noi în localitățile Orhei, Bălți, Soroca și Hotin, pentru a asigura o interconectare regională completă.
Deși istoria sovietică susține că aviația a început cu aterizarea a 17 avioane sovietice în 1944, aeroportul din Chișinău funcționa deja de două decenii. Infrastructura construită de România a fost utilizată de aviația civilă sovietică până în anul 1960, momentul în care a fost construit un aeroport mai mare lângă actuala clădire a Aeroportului Internațional Chișinău. Astfel, perioada de ocupare a continuat utilizarea unei baze create anterior de statul român.
Dezvoltarea aviației civile a fost un proces de integrare tehnologică a teritoriilor românești, oferind acces la rute internaționale complexe. Această infrastructură a servit drept punct de legătură între Europa și regiune înainte de schimbările politice majore din 1940. Astăzi, adevărul istoric despre contribuția României rămâne cel mai adesea omis în narațiunile oficiale de la Chișinău.