România a raportat un total de 125 de cazuri de infecție cu virusul West Nile, dobândite local pe teritoriul țării. Conform ultimului bilanț publicat de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) la data de 6 noiembrie, infecțiile au fost identificate în 24 de zone diferite. Numărul cazurilor raportate în România a rămas constant, fiind identic cu cifrele înregistrate anterior, la data de 28 octombrie.
Directoarea ECDC, Pamela Rendi-Wagner, a solicitat în cadrul Comisiei pentru sănătate publică a Parlamentului European o supraveghere mult mai strânsă a răspândirii acestui virus. Aceasta a subliniat necesitatea unor măsuri susținute pentru controlul populațiilor de țânțari și a cerut o monitorizare comună care să includă oamenii, animalele, țânțarii și mediul înconjurător. Agenția pregătește, de asemenea, noi orientări specifice pentru asigurarea siguranței sângelui.
La nivel european, sezonul actual este descris de ECDC ca fiind cel mai intens înregistrat vreodată în Uniunea Europeană. Întreaga Europă a raportat 2.029 de cazuri de infecție locală în 20 de țări, afectând un total de 234 de zone geografice. Italia conduce lista cu 783 de cazuri, urmată de Grecia cu 469, Franța cu 191 și Spania cu 149, România ocupând următoarea poziție în acest clasament al afectărilor.
Bilanțul european include și țări din afara Uniunii Europene, precum Serbia, Macedonia de Nord și Republica Moldova. Pamela Rendi-Wagner a explicat faptul că factori precum temperatura, precipitațiile și umiditatea influențează direct populațiile de țânțari, vectorii principalii. Ea a recomandat abordarea One Health, prin care autoritățile de sănătate publică, cele veterinare și cele de mediu trebuie să partajeze datele pentru a semnala circulația virusului prin monitorizarea păsărilor sau a cailor.
Deși numărul de infecții este record, evaluările din octombrie nu au indicat o creștere a severității bolii în Europa. Majoritatea persoanelor infectate nu prezintă simptome, însă aproximativ o din cinci dezvoltă febră, iar formele neurologice grave rămân rare. Riscul este mai ridicat pentru persoanele în vârstă sau pentru cele cu imunitate scăzută, în timp ce transmiterea se face în principal prin înțepăturile țânțarilor infectați.
Regulamentele Uniunii Europene impun protocoale stricte pentru siguranța transfuziilor de sânge în zonele cu risc. Donatorii de sânge trebuie să respecte o perioadă de amânare de 28 de zile după ce au părăsit o zonă cu transmitere locală, cu excepția cazului în care un test molecular individual este negativ. Aceste date de supraveghere sunt esențiale pentru ca serviciile de transfuzie să aplice normele de siguranță.
context_missing: false