Situația vaccinării copiilor în România a devenit un subiect de preocupare majoră, în contextul datelor care indică o rată scăzută de imunizare. Conform declarațiilor lui Alexandru Rafila, aproximativ o treime dintre copiii din țară nu sunt vaccinați conform schemei naționale de vaccinare. Această realitate reflectă o problemă de sistem care necesită o abordare structurată, axată pe identificarea corectă a fiecărui copil care are nevoie de protecție medicală în comunitățile de care aceștia fac parte.
Problema scăzută de vaccinare este cauzată de un mix de factori, de la dezinformare la dificultăți administrative apărute în timpul pandemiei. Alexandru Rafila a punctat că accesul limitat la servicii medicale și o educație precară în domeniul sănătății sunt elemente care afectează direct rata de imunizare. În acest context, nu este vorba doar de lipsa accesului, ci și de o lipsă de informare adecvată a populației cu privire la importanța vaccinelor.
O altă problemă centrală este implicarea limitată a sistemului medical actual în monitorizarea acestor procese. Doar aproximativ doi din trei medici de familie sunt implicați activ în utilizarea Registrului Electronic Național de Vaccinări. Alexandru Rafila susține că soluția nu constă în aplicarea unor sancțiuni sau măsuri de tip coercitiv, ci în responsabilizarea medicilor de familie. Aceștia trebuie să aibă roluri clare în informarea și consilierea pacienților din teritoriul arondat.
Medicii de familie ar trebui să aibă responsabilități precise privind recuperarea vaccinărilor restante pentru copiii din comunitățile lor. Obiectivul este ca fiecare copil eligibil să fie identificat și să aibă acces efectiv la vaccinurile necesare. În loc de pedepse, accentul trebuie pus pe resurse și educație, astfel încât medicii să poată gestiona situația copiilor nevaccinați prin informare directă și consiliere medicală de calitate.
În ceea ce privește prevenția infecțiilor, s-a pus accent pe importanța combaterea virusului sincițial respirator (VSR) la sugari. Prevenția poate începe încă din perioada sarcinii, prin vaccinarea mamei, ceea ce permite transferul de anticorpi către făt. Această metodă oferă protecție nou-născutului în primele luni de viață, reducând riscul de spitalizări și de internări în secțiile de terapie intensivă, cu beneficii directe pentru sistemul sanitar.
Situația actuală a vaccinării în România este marcată de o lipsă de optimism privind o schimbare rapidă a indicatorilor. Alexandru Rafila a menționat că doar doi din trei copii sunt vaccinați conform schemelor naționale, un fapt care subliniază dificultatea de a atinge pragurile de imunitate colectivă dorite. Această realitate pune în evidență necesitatea unei strategii de lungă durată pentru a asigura protecția sănătății infantile în țară.