Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, a transmis un mesaj dur la adresă „reformiștilor”, acuzând că aceștia au confundat procesul de reformă cu simpla tăiere a cheltuielilor. Într-o declarație de joi, acesta a subliniat că în sectorul sănătății există o problemă concretă de finanțare pentru medicamente, materiale sanitare și anumite servicii medicale, care nu reușesc să acopere necesarul raportat de spitale și de sistemul medical actual.
Conform lui Alexandru Rogobete, reducerea sumelor alocate nu elimină costurile reale ale sistemului sanitar, ci doar le amână. El a avertizat că atunci când se alocă sume mai mici decât necesarul real al unui serviciu medical, diferența nu dispare pur și simplu, ci se transformă în facturi amânate, datorii, lipsuri sau, în final, în nevoia de alocări suplimentare. Fostul ministru l-a întrebat direct pe Bolojan dacă aceasta este reforma despre care s-a vorbit zilnic către cetățeni.
În viziunea sa, tăierea unei cheltuieli reprezintă doar o decizie de natură bugetară și nu poate fi considerată, prin ea însăși, o reformă. Alexandru Rogobete a argumentat că o reformă adevărată presupune corectarea mecanismelor care nu funcționează și construirea unor structuri care să producă rezultate concrete. El a subliniat că subfinanțarea sistemelor critice, inclusiv a sănătății, este o strategie care doar amână problemele inevitabile ale sistemului.
În locul reducerilor de cheltuieli, fostul ministru a propus o serie de măsuri pentru stimularea economiei, precum investițiile publice și private și dezvoltarea parteneriatelor public-private. De asemenea, a menționat necesitatea reducerii evaziunii fiscale și creșterea colectării de venituri. Un alt punct important este eficientizarea companiilor de stat, prin care ar trebui cerută o performanță economică măsurabilă, pentru a asigura o gestionare mai bună a resurselor statului.
Pe lista măsurilor necesare, Alexandru Rogobete a inclus și continuarea investițiilor în infrastructură, precum și reducerea birocrației prin digitalizarea serviciilor publice. El a insistat pe importanța unei finanțări predictibile pentru sistemele critice, care să fie bazată pe necesarul real și pe consumul efectiv. Această abordare ar trebui să asigure stabilitatea sistemului medical pe termen lung, în locul deciziilor de moment.
Mesajul său pune sub semnul întrebării eficacitatea actualelor politici de „reformă” aplicate în sectorul public. Pentru a construi un sistem funcțional, acesta recomandă o tranziție de la simpla tăiere a bugetelor la implementarea unor mecanisme care să producă rezultate măsurabile și sustenabile pentru populație.