Alexandru Rogobete a expus principalele direcții de reformă pentru sistemul medical național în timpul unei audieri oficiale. Acesta a subliniat necesitatea urgentă de a reorganiza unitățile sanitare și de a modifica normativul de personal, solicitând sprijin pentru aceste transformări. Rogobete a precizat că aceste măsuri trebuie implementate indiferent de eventualele presiuni sau de zgomotul politic care ar putea apărea în procesul de reformă.
Una dintre probleme majore identificate de Alexandru Rogobete este faptul că normativul actual nu mai corespunde cu complexitatea cazurilor medicale din spitale. El a luat ca exemplu secțiile de anestezie și terapie intensivă (ATI), care sunt în prezent normate identic. Propunerea sa vizează reclasificarea secțiilor ATI în trei categorii distincte, bazate pe dotări, profilul spitalului și gradul de dificultate al cazurilor tratate.
O altă prioritate centrală vizează sistemul de compensare a activității medicilor, în special prin plata gărzilor. Rogobete susține că tarifele pentru aceste activități trebuie majorate treptat, în funcție de volumul și natura muncii desfășurate, pentru a diminua presiunea asupra personalului. El propune, de asemenea, o reorganizare a tipului de gardă în mai multe categorii: de monitorizare, de urgență, la domiciliu și cele de natură intervențională.
În ceea ce privește finanțarea, Alexandru Rogobete argumentează că aceasta trebuie să țină cont mult mai riguros de complexitatea activității medicale efectuate. Pe lângă modificarea normativelor, acesta propune o regândire a întregului sistem de asigurări de sănătate. Planul său include introducerea asigurărilor complementare și permiterea existenței altor asigurători, fie ei publici sau privați, pentru a diversifica opțiunile disponibile.
Ministrul propus a insistat că eliminarea monopolului actual al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nu reprezintă o privatizare a sistemului medical. Această schimbare este prezentată ca o modalitate de a moderniza gestionarea resurselor. Prin această abordare, se urmărește o structură mai flexibilă, în care asigurătorii multipli ar putea opera în cadrul unui cadru reglementat, fără a renunța la controlul public asupra sănătății.
Sistemul de asigurări de sănătate din România este gestionat în prezent prin intermediul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, care deține exclusivitatea asupra colectării și distribuirii fondurilor pentru serviciile medicale. Această structură centralizată este subiectul unor discuții constante privind eficiența financiară și capacitatea de a răspunde la nevoile variate ale pacienților din toate unitățile sanitare din țară.