Un algoritm de inteligență artificială, testat pe un eșantion de aproape 3.000 de persoane, poate estima vârsta creierului și viteza de îmbătrânire prin analiza caracteristicilor vorbirii. Studiul a inclus 2.928 de vorbitori de limba spaniolă din Argentina, Chile, Columbia, Mexic și Peru, acoperind o gamă variată de profiluri medicale. Cercetarea a vizat atât adulți sănătoși, cât și persoane cu tulburare cognitivă ușoară, boala Alzheimer sau forme de demență frontotemporală.
Instrumentul, numit „ceasul vorbirii”, analizează sute de trăsături pentru a calcula vârsta estimată a fiecărui participant. Modelul evaluează elemente precum ritmul vorbirii, durata pauzelor, înălțimea vocii și capacitatea de a exprima emoții. Pe lângă aspectele sonore, algoritmul examinează și componentele lingvistice, inclusiv vocabularul utilizat, precizia cuvintelor, lungimea răspunsurilor și modul în care ideile sunt organizate în timpul comunicării.
Cercetătorii au comparat vârsta estimată de algoritm cu datele reale pentru a identifica decalaje care indică o îmbătrânire accelerată. Dacă modelul atribuie o vârstă mai mare decât cea cronologică, persoana prezintă semne de declin biologic sau cognitiv. Această metodă a fost corelată cu rezultate obținute prin rezonanță magnetică și cu trei ceasuri epigenetice bazate pe metilarea ADN-ului, confirmând legătura dintre voce și markerii biologici.
Rezultatele au arătat că persoanele cu o vârstă estimată mai mare au obținut scoruri inferioare la testele de memorie și la funcțiile executive. Acestea din urmă includ procese esențiale precum planificarea, organizarea acțiunilor și menținerea atenției. Declinul a fost observat chiar și în probele care nu implicau utilizarea limbajului, ceea ce sugerează că vocea reflectă o stare generală de sănătate a funcționării cognitive.
Cele mai mari diferențe între vârsta reală și cea estimată au fost identificate la pacienții cu demență. În cazul bolii Alzheimer, decalajul a fost asociat cu niveluri ridicate de proteina p-tau217 în sânge, un indicator al modificărilor biologice specifice. La persoanele cu demență frontotemporală, care afectează lobii frontali și temporali, corelația dintre voce și indicatorii biologici a fost observată pentru două dintre cele trei ceasuri epigenetice utilizate.
Condițiile sociale și economice, numite „expozom social”, influențează semnificativ rezultatele acestui test de monitorizare. Factori precum educația, situația financiară, accesul la hrană sau experiențele dificile din copilărie au fost corelați cu o vârstă estimată mai avansată. În cazul adulților sănătoși și al celor cu Alzheimer, un mediu social mai puțin favorabil a dus la o percepție a vocii ca fiind mai îmbătrânită.
Deși metoda este promițătoare pentru monitorizarea non-invazivă prin dispozitive obișnuite, cercetătorii subliniază că aceasta nu poate prezice în prezent cine va dezvolta demență. Studiul a fost realizat într-un singur moment, fără o urmărire pe termen lung a evoluției fiecărui participant. În plus, algoritmul trebuie testat pe alte limbi și culturi, deoarece structura frazelor și ritmul variază semnificativ între diferite grupuri de vorbitori.