Dragoș Damian a stabilit o analogie între boala osteoporoză și procesul de dezindustrializare care afectează economia României. Conform acestui punct de vedere, ambele fenomene sunt caracterizate prin evoluție tăcută și insidioasă, prăbușind infrastructura pe care se sprijină stabilitatea. În timp ce osteoporoza distruge sistemul osos al unui individ, dezindustrializarea erodează structura economică, făcând țara dependentă de importuri, similar cu un pacient care devine dependent de scaunul cu rotile.
Analiza subliniază că, în România, una din cinci fabrici, uzine sau combinate a fost închisă în ultimii 36 de ani, fără ca în locul lor să fie pus ceva concret. Acest proces a dus la pierderea a peste 500.000 de locuri de muncă. Dragoș Damian menționează că, pentru cele 36 de unități de producție majore care au încetat să mai funcționeze de la revoluție până în prezent, intervenția este deja prea târzie.
Dezindustrializarea este prezentată ca fiind rezultatul unui calcul greșit efectuat de toate guvernările de după anul 1990. Dragoș Damian critică lipsa unei strategii naționale de creștere a competitivității industriale, cu excepția unui singur episod de acum 10 ani. În loc de producție reală, discuțiile se concentrează pe industrii digitale sau verzi, fără o direcție clară spre fabricarea de microcipuri, panouri solare sau biotehnologie.
Situația este agravată de faptul că România nu reușește să atragă investiții gigant, așa cum fac alte țare precum Polonia, Cehia sau Ungaria. Mulți antreprenori români care dețin unități de producție doresc să le vândă deoarece nu pot face față competiției globale. Singura soluție de tratament pentru această afecțiune economică este atragerea de investiții pentru producția industrială în domenii precum chimia, energia, alimentația sau apărarea.
Printre cele 36 de unități industriale care au dispărut se numără companii precum Republica București, Tractorul Brașov, Electroputere Craiova sau Combinatul Siderurgic Hunedoara. Lista include și alte entități precum UTA Arad, Combinatul Chimic Târnăveni sau Combinatul Siderurgic Timișoara. Această listă de pierderi industriale reflectă o degradare a capacității de producție națională care a durat de trei decenii.
Dezindustrializarea este un proces care afectează direct indicatorii macroeconomici ai țării, manifestându-se prin deficite, datorii și perioade de descreștere. În contextul economic actual, unde inflația și prețurile la energie sunt factori de presiune, pierderea bazei industriale reduce reziliența statului. Această evoluție transformă economia într-una dependentă de factori externi, afectând suveranitatea economică pe termen lung.