Sistemul de asigurări de sănătate din România se confruntă cu o problemă majoră de neasigurăți, estimându-se că aproximativ 3 milioane de persoane active nu plătesc contribuția la sănătate. Radu Comșa, co-autor al unui studiu realizat de Academia de Studii Economice, a subliniat că despre această masă de cetățeni „nimeni nu știe unde sunt”. Din acest număr, cel puțin un milion de persoane se află probabil în țară, fiind furnizori de servicii sau administratori de firme care trăiesc din dividende.
Analiza efectuată în cadrul studiului „Transparența banilor din sistemul medical românesc” relevă o schimbare structurală în finanțarea sistemului. Ponderea contribuțiilor CASS a crescut de la 42,5% în anul 2023 la 51,2% în 2025, marcând un punct de inflexiune important. Această evoluție, susținută și de taxa clawback, ar putea duce la o situație în care, în anul 2026, Fondul de asigurări de sănătate să funcționeze fără subvenții de la bugetul de stat, devenind astfel autonom.
În ciuda acestui echilibru financiar la nivel de fond, povara rămâne semnificativă pentru cetățeni. Aproximativ 28% din cheltuielile totale ale sistemului medical sunt suportate direct de pacienți, din propriul buzunar. Această cifră este comparabilă cu nivelul din Polonia, dar rămâne mai mare decât în țări precum Cehia, Slovacia sau Slovenia. O parte considerabilă din aceste plăți private sunt direcționate către achiziționarea de medicamente, afectând în mod special pensionarii.
Problema neasiguraților include categorii care generează venituri, dar evită plata contribuției obligatorii. Radu Comșa menționează că printre aceștia se numără administratori sau acționari în societăți comerciale care nu sunt salariați, inclusiv mulți medici care utilizează structuri comerciale. Dacă acești oameni ar plăti contribuția minimă prevăzută de lege, ar putea aduce în sistem aproape de jumătate de miliard de euro anual, ceea ce ar ajuta la reducerea plăților directe ale pacienților.
O altă disfuncție majoră identificată în raport este mecanismul „influențelor salariale” din spitalele publice. Aceste cheltuieli de personal sunt achitate prin subvenții separate, ceea ce descurajează eficient orice tentativă de reorganizare sau creștere a eficienței spitalelor. Autorii studiului propun ca aceste sume să fie incluse direct în tarifele decontate pentru servicii medicale, pentru ca spitalele să fie motivate să atragă pacienți și să se adapteze la nevoile reale ale populației.
Finanțarea sistemului de sănătate depinde în prezent de un echilibru fragil între contribuțiile de la salariați și subvențiile statului. În contextul în care numărul de angajați tinde să scadă, în timp ce numărul pensionarilor crește, sustenabilitatea fondului depinde de capacitatea de a include în sistem toate persoanele care încasează venituri. Fără o bază de contribuabili mai largă, presiunea financiară asupra gospodăriilor va continua să crească prin plățile directe pentru medicamente și servicii.