Mononucleoza infecțioasă, cunoscută popular sub numele de boala sărutului, este o afecțiune cauzată cel mai frecvent de virusul Epstein-Barr (EBV). Această infecție, care face parte din familia Herpes viridae, este extrem de răspândită în populație, majoritatea oamenilor intrând în contact cu ea pe parcursul vieții. În timp ce la copii infecția trece adesea neobservată sau provoacă simptome ușoare, la adolescenți și adulți tineri manifestările clasice sunt mult mai pronunțate și pot afecta sever starea generală.
Transmiterea virusului se realizează în principal prin contactul direct cu saliva unei persoane infectate, motiv pentru care sărutul este metoda de răspândire cea mai cunoscută. Totuși, riscul de infectare este prezent și prin utilizarea obiectelor personale la comun, precum paharele, sticlele, tacâmurile, periuțele de dinți sau balsamul de buze. Virusul se poate răspândi și prin contactul cu fluide biologice, precum sângele sau lichidul seminal, sau prin secrețiile respiratorii eliminate în timpul tusei sau strănutului.
Simptomele mononucleozei apar, de regulă, la o perioadă de 4–6 săptămâni de la momentul infectării. Manifestările includ febră între 38.3 °C și 40 °C, dureri în gât care pot implica mărirea amigdalelor, ganglionii limfatici măriți și o oboseală extremă. Alți pacienți pot prezenta dureri de cap, dureri musculare, scăderea poftei de mâncare sau erupții cutanate. Este important de menționat că simptomele pot fi confundate cu faringita streptococică, însă mononucleoza nu răspunde la tratamentul cu antibiotice.
O problemă medicală majoră în cazul acestei boli este splenomegalia, adică mărirea splinei, care poate duce la o ruptură de splină și hemoragie internă. Această complicație reprezintă o urgență medicală ce necesită intervenție chirurgicală imediată pentru a salva viața pacientului. Din acest motiv, medicii recomandă evitarea sporturilor de contact și a ridicării greutăților în primele săptămâni de recuperare. Alte complicații posibile includ anemia, miocardita, meningita sau encefalita.
În prezent, nu există un vaccin pentru prevenirea infecției cu virusul Epstein-Barr, nici un tratament specific pentru eliminarea acestuia din organism. Gestionarea bolii se concentrează pe ameliorarea simptomelor prin odihnă suficientă, hidratare adecvată și o alimentație echilibrată. Medicul poate recomanda medicamente antialgice pentru febră și dureri, însă antibioticele și antiviralele nu sunt recomandate pentru tratarea mononucleozei. Recuperarea poate fi lungă, oboseala extremă putând persista luni de zile.
Deși virusul Epstein-Barr este cauza principală în peste 90% din cazuri, mononucleoza poate fi provocată și de alți agenți patogeni. Printre aceștia se numără Adenovirus, Citomegalovirus, Herpes simplex, HIV, Toxoplasmoza, Rubeola sau hepatitele A, B și C. Identificarea corectă a cauzei prin consultație medicală este esențială pentru a evita tratamente inutile și pentru a gestiona corect riscurile de complicații organice.