O echipă de cercetători de la Universitatea Johns Hopkins a identificat o populație distinctă de celule în prostata umană, care ar putea explica mecanismele din spatele hiperplaziei benigne de prostată. Această descoperire medicală vizează o afecțiune foarte frecventă în rândul bărbaților de peste 50 de ani, oferind noi direcții pentru dezvoltarea unor tratamente specifice. Studiul a reușit să izoleze un tip de celule care apare în număr mult mai mare în zona de tranziție a glandei.
Cercetătorii au utilizat o tehnică avansată de secvențiere a ARN-ului la nivelul unei singure celule pentru a analiza țesuturile. Această metodă a permis examinarea a aproape 130.000 de celule, extrase din cele trei zone principale ale glandei, provenite de la 10 bărbați care aveau cancer de prostată. Analiza a scos la iveală un subtip de celule bazale, denumite WIF1+, care se regăsesc în proporții mult mai mari în zona de tranziție a prostatei față de alte regiuni ale acesteia.
Aceste celule WIF1+ prezintă un profil de activitate genetică și caracteristici moleculare care le diferențiază de restul celulelor din aceeași familie. Unele dintre genele lor răspund la androgeni, inclusiv la testosteron, un hormon esențial pentru funcționarea prostatei. Rulin Wang, autorul principal al studiului, a explicat că aceste celule prezintă trăsături asociate cu remodelarea țesuturilor și pot comunica cu celulele din jur, creând un mediu biologic specific zonei de tranziție.
Prezența acestor celule în zona de tranziție, care înconjoară uretra, poate favoriza mărirea prostatei și comprimarea canalului urinar. Această comprimare îngreunează procesul de urinare, provocând un jet urinar slab sau întrerupt. Cercetătorii subliniază că hiperplazia benignă de prostată este o afecțiune necanceroasă, dar care necesită înțelegerea proceselor de modificare a țesuturilor epiteliale și stromale pentru a putea fi gestionată eficient prin intervenții medicale viitoare.
Vasan Yegnasubramanian, autor principal al studiului, a menționat că, deși afecțiunea afectează milioane de bărbați, nu se înțelegea de ce se dezvoltă în principal în zona de tranziție. Există și ipoteza că celulele WIF1+ ar putea explica de ce cancerul de prostată apare mai rar în această regiune. Rezultatele, publicate în The Journal of Pathology, sugerează că aceste celule ar putea influența inflamația și calea de semnalizare celulară WNT.
Hiperplazia benignă de prostată (HBP) reprezintă o creștere a numărului de celule din prostată, fiind o problemă urologică majoră asociată cu procesul de îmbătrânire. Deși este o afecțiune benignă, ea necesită monitorizare medicală deoarece poate afecta semnificativ calitatea vieții prin simptome urinare. Identificarea celulelor WIF1+ reprezintă un pas important către înțelegerea diferențelor dintre HBP și cancerul de prostată, două patologii cu mecanisme biologice distincte.