Accesul cetățenilor la servicii stomatologice decontate prin sistemul public de sănătate este extrem de limitat în România. Din totalul de 17.450 de cabinete stomatologice active în țară, doar 3.737 au încheiat contract cu Casa de Asigurări de Sănătate. Această situație înseamnă că mai puțin de unul din cinci cabinete oferă tratamente finanțate de stat, ceea ce pune în dificultate pacienții care plătesc contribuții la asigurările de sănătate, dar nu beneficiază de servicii decontate.
Unul dintre motivele principale pentru care medicii evită contractarea cu CNAS este nivelul scăzut al decontărilor. Vicepreședinta Colegiului Medicilor Stomatologi, Smărăndița Păcuraru, afirmă că sumele oferite nu acoperă nici măcar costurile reale de funcționare ale unui cabinet. Cheltuielile cu consumabilele, întreținerea aparaturii, utilitățile, impozitele și alte costuri de operare au crescut semnificativ în ultima perioadă, făcând ca nivelul actual de finanțare să fie insuficient pentru menținerea activității.
Sistemul de decontare este afectat și de o reducere drastică a serviciilor disponibile. Grila de manopere decontate a scăzut de la 94 de tipuri de intervenții în anul 1999 la doar 32 de servicii în prezent. De asemenea, regulile de raportare sunt restrictive; de exemplu, dacă apare o nouă leziune carioasă pe același dinte într-un interval scurt, medicul nu poate raporta o nouă manoperă. Smărăndița Păcuraru explică faptul că nu pot lucra gratuit între intervalele de 2-3 ani impuse de Casa de Asigurări.
Finanțarea cabinetelor variază în funcție de gradul profesional și locația acestora, însă sumele rămân orientative. În mediul urban, un medic specialist poate primi un reper de aproximativ 6.000 de lei, însă în București plafonul a scăzut la 4.000 de lei. În mediul rural, sumele sunt mai mari pentru a atrage personal, ajungând la circa 10.000 de lei pentru medicii primari. Totuși, aceste plafoane depind de fondurile disponibile și pot fi reduse drastic, după cum menționează Anna Maria Pangică.
Birocrația și problemele tehnice reprezintă un alt obstacol major pentru medicii care aleg să lucreze cu statul. La fiecare doi ani, cabinetele trebuie să depună dosare de evaluare care pot ajunge la 120 de pagini, incluzând facturi pentru aparatură și consumabile. În plus, sistemul informatic al CNAS este adesea instabil. Smărăndița Păcuraru descrie situații în care medicii au fost nevoiți să lucreze noaptea pentru a putea transmite documentele necesare și a asigura plata serviciilor prestate.
Problema accesului la servicii stomatologice este una de natură europeană, nu doar românească. În Franța, aproximativ 60% dintre localități suferă de lipsa medicilor dentiști, în timp ce în Cehia autoritățile încearcă să atragă specialiști prin oferirea de locuințe. Austria se confruntă cu o scădere a numărului de medici cu contract cu sistemul de asigurări, de la 2.600 în 2014 la 2.377 în 2024, din cauza condițiilor de muncă considerate neatractive.