Un studiu recent evidențiază legătura directă dintre creșterea nivelului de stres și multiplicarea gândurilor care apar înainte de culcare, proces care scurtează durata somnului. Cercetarea, publicată în Journal of Sleep Research, a monitorizat 60 de studenți, împărțiți în grupuri cu o vulnerabilitate ridicată sau scăzută la problemele de somn cauzate de stres. Participanții au purtat dispozitive pentru monitorizarea ritmului cardiac și a somnului timp de două săptămâni, oferind date esențiale despre starea de activare înainte de odihnă.
Analiza a fost efectuată pe un total de 800 de nopți, demonstrând că în zilele cu un nivel de stres ridicat, persoanele au mai multe gânduri, dorm mai puțin și au nevoie de mai mult timp pentru a adormi. Acest tipar a fost observat atât la cei vulnerabili la pierderea somnului, cât și la persoanele mai rezistente la stres. Datele arată că procesul de gândire intensă este strâns legat de dificultatea de a intra în starea de somn, indiferent de rezistența individuală la stres.
Psihoterapeutul Laura Găvan explică faptul că liniștea de la finalul zilei permite minții să proceseze tot ceea ce a fost pus în plan secund în timpul activităților zilnice. Deși activitatea de zi se încheie, corpul poate rămâne într-o stare de alertă, chiar și atunci când nu există o problemă concretă de rezolvat. Această stare de tensie poate transforma momentul de relaxare într-un moment de procesare a grijilor care nu duc neapărat la soluții, ci la o stare de ruminație.
Problema se complică atunci când nevoia de a dormi devine o sursă de presiune, generând o stare de anxietate legată de calcularea orelor rămase. Laura Găvan menționează că perfecționismul sau nevoia de control pot favoriza aceste probleme de somn, mai ales în perioade de schimbare sau suprasolicitare. În acest context, încercarea de a forța somnul produce efectul invers, deoarece atenția se concentrează pe faptul că nu se poate adormi, ceea ce crește frustrarea.
Pentru a gestiona aceste situații, specialistul recomandă notarea problemelor înainte de culcare cu câteva ore, pentru a transmite minții că acestea nu sunt ignorate. De asemenea, este necesar un interval de timp între activitățile intense, precum lucrul sau utilizarea telefonului, și momentul somnului, pentru a reduce nivelul de activare. Dacă frustrarea crește în pat, se sugerează ridicarea pentru o activitate liniștită în lumină redusă, revenind în pat doar când apare senzația de somn.
Somnul odihnitor nu se rezumă doar la numărul de ore petrecute în pat, ci depinde de continuitate și de modul în care ne simțim în timpul zilei. Dacă problemele de somn devin frecvente, afectează concentrarea sau generează o stare de teamă constantă, este indicată consultarea unui specialist. Insomnia persistentă nu trebuie tratată doar ca o perioadă dificilă, ci ca o problemă care necesită abordare profesională pentru a nu afecta funcționarea zilnică.