O echipă de cercetători din Spania a identificat mecanismul prin care creierul uman reușește să adaugă informații noi peste amintirile deja existente, fără a le amesteca sau a le altera. Această descoperire neurologică arată că memoria nu funcționează ca un simplu depozit static de date, ci este un sistem care adaptează permanent modul de stocare și actualizare a experiențelor. Rezultatele studiului pot deschide noi direcții de cercetare pentru tratarea diverselor afecțiuni neurologice.
Cercetarea a fost realizată de oamenii de știință de la Institutul de Neuroștiințe din Spania, în colaborare cu alte două instituții de profil, și a fost publicată în revista științifică PLOS Biology. Studiul explică faptul că un mecanism specific aflat într-o regiune a creierului numită hipocamp ajută la actualizarea amintirilor fără a afecta cele vechi. Acest proces permite, de exemplu, păstrarea imaginii inițiale a unui loc, chiar dacă acesta trece prin transformări sau lucrări de construcție.
În interiorul hipocampului, care este esențial pentru formarea memoriei, se află o structură denumită girus dentat, responsabilă pentru procesarea experiențelor noi. Cercetătorii au descoperit că anumite tipuri de neuroni din această zonă acționează ca niște regulatori care controlează activitatea altor celule nervoase. Acești neuroni influențează direct modul în care noile informații sunt integrate în sistemul de memorie, asigurând ordinea și separarea etapelor experiențelor trăite.
Pentru a verifica acest mecanism, echipa de cercetători a efectuat experimente pe șoareci, modificând nivelul de inhibiție neuronală din girusul dentat. Rezultatele au demonstrat că, atunci când această inhibiție era redusă, animalele puteau recupera amintirile mult mai ușor și prezentau o capacitate de rememorare mai detaliată. Totuși, experții subliniază că nivelul optim de inhibiție depinde de volumul de date, creierul căutând un echilibru pentru a evita suprasolicitarea sau confuzia.
Studiul subliniază că memoria folosește mecanisme flexibile pentru a decide când trebuie consolidată o amintire veche și când trebuie făcut loc unor date noi. În situațiile cu puține informații noi, o inhibiție redusă favorizează memorarea, în timp ce un volum mare de date necesită un control diferit. Această capacitate de adaptare este fundamentală pentru funcționarea normală a sistemului nervos și pentru menținerea continuității experiențelor umane.
Procesele de memorare și integrare a informațiilor sunt subiecte centrale în neuroștiințe, având un impact direct asupra înțelegerii funcționării sistemului nervos central. Înțelegerea modului în care hipocampul și girusul dentat gestionează inhibiția neuronală este crucială pentru dezvoltarea unor noi terapii. Studiile de acest tip contribuie la identificarea cauzelor pierderii memoriei sau a confuziei cognitive în cazul bolilor neurologice.