Discontinuitățile în aprovizionarea cu medicamente pe piața din România sunt determinate de două categorii principale de factori: cauzele comerciale și cele de producție. Această situație este agravată de faptul că România și Europa se află într-o poziție de dependență extremă față de producătorii externi de materii prime, substanțe active și medicamente finite. Răzvan Prisada, președintele Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDM), a explicat acest fenomen în cadrul evenimentului ZF Health & Pharma Summit 2026.
În ceea ce privește factorii comerciali, Răzvan Prisada a subliniat că Agenția Națională a Medicamentului dispune de foarte puține pârghii de intervenție pentru a influența aceste procese. Deși autoritatea monitorizează situația și încearcă să diminueze impactul asupra pacienților, mecanismele de piață rămân dificil de controlat. Această categorie de cauze contribuie la apariția unor perioade în care anumite produse lipsesc complet sau cantitatea disponibilă pe piață este insuficientă pentru a acoperi cererea actuală.
Problema de producție este însă mult mai complexă, fiind legată de dependența de țări din care se pot importa produse mai ieftine. Răzvan Prisada a menționat că această dependență vizează atât substanțele active, cât și medicamentele finite, creând o vulnerabilitate sistemică pentru Europa. Un exemplu concret de perturbare a lanțului de producție a fost menționat în contextul unei fabrici mari din India, care a pierdut certificatul de bună practică, afectând distribuția în aproximativ 30 de țări din zona europeană.
Pentru a combate aceste crize, se lucrează la modernizarea sistemului de raportare a stocurilor, un proiect gestionat de Ministerul Sănătății și de Serviciul de Telecomunicații Speciale. În prezent, datele sunt procesate sub formă de Excel, ceea ce limitează capacitatea de evaluare rapidă a celor 37.000 de poziții din nomenclatorul de medicamente. Implementarea unui sistem digital avansat ar permite monitorizarea zilnică a stocurilor, fiind o soluție prin care România ar putea deveni una dintre primele țări europene cu un astfel de sistem funcțional.
Pe termen lung, soluția pentru asigurarea suveranității farmaceutice constă în stabilirea unor relații comerciale solide cu zonele certificate ca mari producători. Răzvan Prisada a avertizat că un obstacol major în relansarea producției în Europa sunt reglementările interne stricte privind mediul. Dacă aceste bariere rămân prea rigide, continuarea producției de medicamente esențiale, precum antibioticele sau chiar paracetamolul, va fi imposibilă pe teritoriul Uniunii Europene, alimentând astfel dependența de importuri.
Sistemul de sănătate din România se confruntă cu provocări constante de gestionare a resurselor și a accesului la tratament. În contextul economic actual, unde cursul de schimb leu-euro a atins pragul de 5,35 lei la cumpărare, costurile importurilor de medicamente și materii prime pot influența direct stabilitatea stocurilor disponibile pentru pacienții români.