Oamenii de știință de la Mount Sinai au reușit să identifice mecanismele biologice prin care varianta genetică APOE4, principalul factor de risc pentru boala Alzheimer, afectează vasele de sânge ale creierului. Cercetarea a demonstrat că această variantă favorizează acumularea de proteine asociate bolilor neurodegenerative, însă rezultatele indică faptul că anumite modificări pot fi inversate. Studiile, publicate în revistele Cell și Cell Stem Cell, oferă noi perspective asupra posibilelor ținte pentru tratamente viitoare.
Echipa de la Icahn School of Medicine at Mount Sinai a analizat modul în care APOE4 influențează celulele care susțin vasele de sânge cerebrale. S-a descoperit că pericitele, celule responsabile pentru stabilitatea vaselor mici și menținerea barierei hematoencefalice, pot trece într-o stare similară cu țesutul cicatricial în prezența variantei APOE4. Acest proces duce la fibrozarea vaselor și la acumularea de amiloid în jurul acestora, fiind implicată calea de semnalizare TGF-β.
În cadrul experimentelor, blocarea căii de semnalizare TGF-β a permis pericitelor să își recupereze parțial caracteristicile normale, reducând astfel fibrozarea și acumularea de amiloid. Această observație a fost confirmată și în modele de șoareci în vârstă care exprimau varianta APOE4. Cercetătorii au subliniat că aceste descoperiri nu reprezintă un tratament disponibil, ci identifică puncte biologice care pot fi exploatate terapeutic prin intervenții specifice asupra proceselor de remodelare a țesuturilor.
Un al doilea studiu a utilizat modelul tridimensional miBrain, creat din celule stem, pentru a observa interacțiunile dintre neuroni, celule gliale și celule ale vaselor de sânge. Cercetarea s-a concentrat pe astrocite, observând că varianta APOE4 provoacă acumularea de colesterol în aceste celule. Excesul de colesterol afectează funcționarea lizozilor, ceea ce reduce capacitatea astrocitelor de a elimina eficient alfa-sinucleina, o proteină asociată cu boala Parkinson și demența cu corpi Lewy.
Rezultatele obținute prin modelul miBrain arată că efectele genetice sunt mult mai complexe decât simpla acumulare de amiloid, afectând simultan vasele cerebrale și sistemele de eliminare a deșeurilor celulare. Deși descoperirile sunt esențiale, cercetătorii avertizează că trebuie interpretate cu prudență. Este necesară realizarea unor studii suplimentare pentru a determina dacă modificarea acestor mecanisme poate fi făcută în siguranță la nivelul organismului uman și dacă acestea pot influența real evoluția bolii.
Varianta genetică APOE4 este considerată de lung timp un factor major de risc pentru dezvoltarea Alzheimerului. Prezența unei singure copii a acestei variante crește riscul de îmbolnăvire, în timp ce posesia a două copii ale variantei este asociată cu un risc și mai ridicat. Totuși, experții precizează că prezența genei APOE4 nu garantează că o persoană va dezvolta inevitabil această afecțiune neurodegenerativă.