Republica Democratică Congo se confruntă cu o amploare alarmantă a epidemiei de Ebola, virusul răspândindu-se rapid în teritoriu. Conform celor mai recente date guvernamentale publicate vineri, numărul total de cazuri confirmate a depășit pragul de 7.000 de persoane. Această situație este monitorizată cu atenție, deoarece tulpina Bundibugyo de virus a declanșat cel mai amplu și cel mai mortal focar de acest tip din istoria țării.
Situația actuală este extrem de gravă, fiind considerată cea mai dură perioadă de criză de acest tip din istoria RD Congo. Această epidemie depășește incidența înregistrată în perioada 2018-2020, deși rămâne la locul al doilea în urma crizei din Africa de Vest. Acea criză din perioada 2014-2016 a afectat Guineea, Liberia și Sierra Leone, infectând peste 28.600 de persoane și provocând decesul a peste 11.000 de persoane.
Cifrele oficiale de vineri seara indică faptul că numărul de decese a ajuns la 3.398 de victime. În total, sunt raportate 7.022 de cazuri confirmate de Ebola, distribuite în șapte provincii diferite. Autoritățile au semnalat că virusul a intrat într-o nouă zonă, în provincia Ubangi de Sud, situată în nord-vestul țării, o regiune aflată geografic departe de epicentrul principal al focarului actual.
Primul caz confirmat în Ubangi de Sud este un bărbat în vârstă de 23 de ani, care a decedat marți. Acesta a părăsit provincia Kivu de Sud, din estul țării, pe 10 iulie, petrecând o perioadă în străinătate înainte de a reveni în Congo. După reîntoarcerea în țară, a ajuns în Ubangi de Sud, o zonă care se învecinează cu Republica Congo și Republica Centrafricană.
Institutul de Sănătate Publică din Congo a confirmat că se desfășoară în prezent urmărirea contactelor pentru acest caz de deces. Organizația Mondiale a Sănătății subliniază dificultățile mari în gestionarea situației, pe măsură ce virusul se extinde geografic. Principalele obstacole identificate sunt lipsa de fonduri, lipsa de parteneri operaționali și insuficiența personalului calificat pentru a face față extinderii epidemiei.
Această criză de sănătate publică este marcată de o expansiune geografică necontrolată a tulpinii Bundibugyo. În timp ce virusul se răspândește în noi provincii, resursele disponibile sunt limitate. Lipsa de fonduri și de personal specializat reprezintă o barieră majoră în eforturile de control, în contextul în care infrastructura de sănătate trebuie să răspundă unei amenințări cu o mortalitate ridicată.