O nouă cercetare realizată de specialiști de la King’s College London indică faptul că genele unei persoane pot explica motivul pentru care unii indivizi dezvoltă tulburare de stres post-traumatic (PTSD) în urma unei traume, în timp ce alții rămân rezilienți. Studiul subliniază că factorii genetici pot influența intensitatea reacțiilor umane la diverse tipuri de experiențe traumatizante, oferind noi perspective asupra mecanismelor biologice care stau la baza sănătății mintale.
Analiza a fost efectuată pe un eșantion masiv de 144.702 participanți, datele fiind provenite din UK Biobank și din trei studii ale National Institute for Health and Care Research. Cercetătorii au examinat interacțiunile dintre gene și mediu prin evaluarea a 11 forme diferite de traume, care au fost raportate atât în perioada copilăriei, cât și la vârsta adultă. Echipa a studiat riscul la trei niveluri de detaliu: scorurile de risc poligenic, genele specifice și variantele genetice individuale.
Rezultatele au evidențiat că traumele experimentate în timpul copilăriei sunt asociate mult mai puternic cu simptomele PTSD comparativ cu evenimentele survenite la vârsta adultă. Experiențele din primii ani de viață au prezentat, în medie, interacțiuni mai intense între factorii genetici și mediul extern. Această constatare sugerează că genetica joacă un rol deosebit de important în modul în care oamenii răspund la adversitățile întâlnite în etapa de dezvoltare timpurie.
Un aspect crucial identificat în cadrul studiului este diferența dintre impactul abuzului și cel al neglijării. Deși abuzul în copilărie a prezentat cea mai puternică legătură generală cu simptomele de PTSD, neglijarea emoțională și fizică pare să fie mai dependentă de factorii genetici. Studiul a identificat gene precum FAM120A, implicată în procesele cerebrale legate de frică și stres, care interacționează semnificativ mai puternic cu neglijarea emoțională din copilărie.
Dr. Manuela R. Kouakou a subliniat că riscul genetic nu se manifestă identic pentru fiecare tip de traumă și a avertizat împotriva utilizării geneticii pentru a prezice comportamentul unui individ. Deși studiul oferă informații valoroase, scorul de risc genetic explică doar aproximativ 2% din diferențele dintre persoane în ceea ce privește simptomele. Această nuanță este esențială, deoarece vulnerabilitatea depinde și de sprijinul social și de alte experiențe de viață.
Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) este o afecțiune care poate apărea după expunerea la evenimente traumatizante, manifestându-se prin simptome precum flashback-uri, coșmaruri, gânduri intruzive sau evitarea amintirilor. Deși medicina a recunoscut de mult rolul combinat al mediului și al geneticii, cercetările recente se concentrează pe modul specific în care tipurile de traume interacționează cu profilul biologic al fiecărei persoane.