Guvernul Mureșan propune o reorganizare majoră a sistemului de sănătate, vizând reducerea numărului de paturi în spitalele care prezintă un grad de ocupare scăzut. Programul vizează transformarea acestor capacități în servicii de ambulatoriu, recuperare sau paliație, în paralel cu o creștere a numărului de pacienți tratați prin spitalizarea de zi. Măsura este gândită pentru a optimiza utilizarea resurselor medicale acolo unde acestea nu sunt folosite la capacitate maximă.
Conform documentului, unitățile cu ocupare redusă ar putea fi reconvertite, fiind prevăzute cel puțin 2.000 de paturi suplimentare pentru îngrijiri paliative. În acest context, se dorește și extinderea serviciilor de terapia durerii pentru pacienții aflați în fază terminală. Paturile dedicate îngrijirilor paliative sunt însă excluse din planul de reducere a capacității de spitalizare continuă, fiind protejate de restructurarea propusă de autorități.
Reforma propune o schimbare radicală în modul de finanțare, mutând accentul de pe bugetarea instituției pe plata efectivă a serviciilor furnizate fiecărui pacient. Tarifele aplicate ar trebui să reflecte costul real și complexitatea cazurilor medicale tratate. Totodată, documentul introduce plata medicilor în funcție de performanță și propune ca șefii de secție să fie numiți de managerii spitalelor pe baza unor contracte de performanță, renunțând la numirile directe de către universități.
Datele furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate din timpul verii indică faptul că gradul mediu de ocupare pentru pacienții acuți era de aproximativ 63%. Analiza arată că peste 140 de spitale aveau o ocupare sub pragul de 60%, iar în 63 de unități aceasta era chiar sub 50%. Această situație contrastează cu marile spitale de urgență, care se confruntă frecvent cu probleme de supraaglomerare.
Ministerul Sănătății a menționat anterior că România dispune de 724 de paturi la 100.000 de locuitori, o cifră mult mai mare decât media europeană de 511. Autoritățile susțin că problema principală nu este lipsa paturilor la nivel național, ci modul în care acestea sunt distribuite și utilizate. Planul național de paturi pentru perioada 2026–2028 prevede o reducere etapizată a aproximativ 14.000 de paturi pentru spitalizarea continuă.
Pe lângă reorganizarea paturilor, programul vizează și reducerea centrelor de permanență considerate ineficiente în mediul urban. În același timp, se pune accent pe dezvoltarea unui dosar electronic unic și a registrelor naționale de boli. Forma finală a acestui program de reformă poate suferi modificări înainte de finalizarea negocierilor și de votul de învestitură în Parlament.