O nouă descoperire științifică arată că hipertensiunea arterială poate avea efecte directe asupra sănătății articulațiilor, nu doar asupra sistemului cardiovascular. Cercetătorii au identificat un mecanism biologic prin care tensiunea ridicată accelerează procesul de degradare a cartilajului, în special în cazul articulațiilor deja afectate de vârstă sau de leziuni mecanice. Această descoperire oferă explicații pentru frecvența cu care hipertensiunea și osteoartrita apar simultan la pacienți.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Chonnam National University, din Coreea de Sud, și a implicat analiza datelor de la 36.820 de persoane cu vârsta de cel puțin 45 de ani. Analiza a demonstrat o asociere clară între hipertensiunea arterială și osteoartrită, însă această legătură s-a dovedit a fi mult mai puternică în cazul persoanelor care prezintă leziuni mai severe la nivelul genunchiului. Rezultatele au fost publicate în revista Science.
Pentru a înțelege procesul, oamenii de știință au efectuat experimente pe șoareci cu hipertensiune, observând că tensiunea ridicată accelerează pierderea cartilajului în articulațiile vulnerabile. Este important de menționat că hipertensiunea nu provoacă degradare în articulațiile sănătoase, ci necesită o vulnerabilitate preexistentă pentru a activa mecanismul. În cartilajul sănătos există foarte puțin receptor AVPR1A, însă acesta crește odată cu îmbătrânirea sau după o leziune.
În centrul acestui fenomen se află hormonul vasopresina, cunoscut și sub abrevierea AVP, care interacționează cu receptorul AVPR1A. Hipertensiunea este asociată cu niveluri crescute de vasopresină în sânge, iar când acest hormon ajunge la cartilajul vulnerabil, declanșează reacții care favorizează distrugerea acestuia. Procesul stimulează producerea enzimelor care distrug cartilajul și reduce, în același timp, producția de componente esențiale pentru reparare, precum colagenul și agrecanul.
Cercetătorii au testat posibilitatea blocării acestei căi biologice și au observat un efect protector la șoarecii cărora le lipsea receptorul AVPR1A sau la cei tratați farmacologic pentru a bloca acest receptor. Rezultatele sugerează că mecanismul AVP-AVPR1A ar putea deveni o țintă pentru dezvoltarea unor tratamente viitoare. Totuși, este necesară realizarea unor studii suplimentare pe termen lung la oameni înainte de aplicarea acestor metode în practica medicală.
Osteoartrita reprezintă o afecțiune degenerativă a articulațiilor care afectează milioane de persoane la nivel global, fiind una dintre principalele cauze de mobilitate redusă. Această boală implică uzura cartilajului care protejează capetele oaselor, proces care poate fi influențat de numeroși factori de risc, precum vârsta, greutatea corporală sau, conform noilor cercetări, și starea tensiunii arteriale.