Mecanismele de finanțare ale sistemului medical din România generează inechități între furnizorii publici și cei privați, afectând capacitatea de competiție bazată pe performanță. Un studiu recent, intitulat „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, realizat de cercetători de la Academia de Studii Economice din București, analizează modul de colectare și cheltuire a resurselor de sănătate. Rezultatele indică faptul că tarifele decontate de CNAS sunt insuficiente pentru acoperirea costurilor reale ale serviciilor spitalicești în ambele sectoare.
În cazul spitalelor publice, peste 50% din veniturile primite de la CNAS sunt reprezentate de influențele salariale. Acesta este un mecanism de finanțare distinct, care funcționează independent de volumul serviciilor medicale prestate sau de performanța instituției. În anul 2025, transferurile din FNUASS destinate acestor influențe salariale au ajuns la aproximativ 16,9 miliarde de lei. Această sumă a depășit valoarea de 14,87 miliarde de lei decontată pentru serviciile medicale propriu-zise în spitalele publice.
Această structură de plată creează o inechitate semnificativă, deoarece spitalele private nu beneficiază de mecanismul influențelor salariale. Deși sectorul privat contribuie substanțial la capacitatea de îngrijire, realizând 2,31 milioane de cazuri de spitalizare de zi în 2025 — aproape 40% din totalul național — acesta primește o finanțare totală mai mică pentru aceleași servicii. Lipsa acestor mecanisme suplimentare în sectorul privat explică, parțial, necesitatea ca pacienții să achite contribuții personale pentru a acoperi diferența dintre tariful CNAS și costul real.
Cristian Hotoboc, președintele PALMED, a subliniat necesitatea unor reguli unitare pentru ca sectorul public și cel privat să concureze prin calitate și eficiență. El a cerut ca finanțarea să reflecte costul real al serviciului medical, indiferent de natura juridică a furnizorului. Studiul propune o soluție prin care tarifele CNAS să fie recalculate pentru a include componenta salarială, eliminând treptat mecanismul separat al influențelor salariale printr-o perioadă de tranziție de 3-4 ani.
Evaluarea performanței sistemului trebuie să treacă de la monitorizarea cheltuielilor la măsurarea rezultatelor concrete pentru pacienți. Indicatorii propuși includ timpul de așteptare, accesul teritorial, calitatea îngrijirilor și rezultatele clinice. Cristian Hotoboc a menționat că, deși există dezbateri și mese rotunde, este necesară acțiunea pentru a asigura stabilitate și predictibilitate, evitând situația în care măsurile sunt reluate de la capăt la schimbarea guvernului.
Sistemul de asigurări de sănătate din România funcționează pe baza fondurilor colectate prin contribuțiile la asigurările de sănătate, gestionate centralizat. În prezent, resursele sunt distribuite către furnizorii de servicii medicale prin intermediul contractelor cu CNAS. Tensiunea dintre modul de decontare al serviciilor și acoperirea costurilor de funcționare rămâne un punct critic în gestionarea bugetelor spitalicești din țară.