Institutul Național de Sănătate Publică traversează o perioadă de instabilitate financiară și operațională care afectează direct capacitatea de monitorizare a sănătății populației. Din cauza unei reduceri de 21% a cheltuielilor de personal față de anul precedent, instituția strategică pentru România se confruntă cu un deficit de specialiști. Această situație pune sub semnul întrebării capacitatea de răspuns în fața unor crize sanitare, alerte alimentare sau de mediu, într-un moment în care resursele sunt limitate.
Simona Pârvu, directorul general al Institutului Național de Sănătate Publică, a avertizat că instituția va intra în luptă cu mult mai puțin personal în cazul unei epidemii. Din cauza restricțiilor bugetare, zeci de angajați au încetat activitatea, printre care 26 de colegi s-au pensionat, iar încă trei urmează să facă acest lucru. Un alt grup de 5-6 persoane a demisionat sau s-a transferat către alte unități sanitare unde nu au fost aplicate astfel de măsuri de austeritate.
Pentru a se încadra în bugetul alocat de Ministerul Sănătății, conducerea a fost nevoită să aplice măsuri drastice de economisire. S-au tăiat sporurile pentru personalul de laborator și indemnizațiile pentru cadrele didactice integrate în institut. În plus, începând cu luna iulie, programul de lucru al întregului personal a fost redus de la 5 la 4 zile pe săptămână, prin acordarea a două zile libere în fiecare lună, până la finalul anului.
Efectele acestor decizii se vor simți pe termen lung, deoarece activitățile de prevenție și educație sanitară sunt cele mai afectate. Simona Pârvu subliniază că, fără resurse umane suficiente, nu se mai pot desfășura campaniile de promovare a comportamentelor sănătoase. Această lipsă de investiții în prevenție va duce, probabil, la creșterea afecțiunilor netransmisibile peste următorii zece ani, deoarece activitățile care nu sunt considerate urgențe sunt primele care sunt sacrificate.
Monitorizarea calității mediului, inclusiv a apei, aerului și solului, suferă de asemenea din cauza deficitului de personal. Deși există echipamente achiziționate prin fonduri europene, acestea necesită specialiști pentru a funcționa, iar frecvența prelevării probelor și numărul de analize realizate sunt în scădere. În prezent, deși legea permite angajările, lipsa bugetului necesar pentru plata salariilor împiedică scoaterea posturilor la concurs pentru medici, chimiști sau biologi.
Situația de la INSP reflectă o problemă mai amplă de finanțare în sistemul medical românesc, unde deficitul bugetar din sectorul sănătății este semnificativ. În contextul în care România alocă doar 8 euro pe an pentru prevenție per persoană, față de media de 82 de euro în Uniunea Europeană, capacitatea de a gestiona riscurile sanitiare rămâne critică. Această discrepanță de investiții contribuie la faptul că durata de viață a populației române rămâne sub media europeană.