România se confruntă cu o situație paradoxală în ceea ce privește transplanturile de cord, deoarece numărul de operații a scăzut în ultimele luni. De la începutul anului, în plan național s-au efectuat doar 7 operații de transplant de inimă, dintre care 3 au avut loc la Spitalul Floreasca din Capitală. Această scădere nu este cauzată de lipsa donatorilor, ci de numărul redus de pacienți care sunt pregătiți pentru a primi un organ nou.
Prof. Univ. Dr. Habil. Horațiu Moldovan, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară și Transplant a UMF „Carol Davila” de la Spitalul Clinic de Urgență București, explică faptul că dispunem de inimi, dar nu și de receptori. Această lipsă de pacienți compatibili face ca România să fie în poziția de a exporta organe prin rețeaua Eurotransplant. Cele mai frecvente destinații pentru aceste inimi sunt Germania și Franța, unde se găsesc pacienți care pot beneficia de intervenție.
Medicul subliniază că situațiile în care există donatori în moarte cerebrală, dar lipsesc pacienți compatibili în cele trei centre de transplant de cord din țară, sunt numeroase. Pentru a gestiona transportul organelor, se utilizează o tehnologie specială de perfuzie care permite inimii să rămână funcțională într-o mașină. Acest sistem prelungește timpul de ischemie dintre recoltare și implantare, facilitând astfel preluarea organelor de către echipe medicale străine.
Comparativ cu alte țări, România nu atinge performanțe similare în acest domeniu, chiar dacă există eforturi din partea Agenției Naționale de Transplant. Horațiu Moldovan menționează că Slovenia, o țară cu o populație mult mai mică decât a României, realizează aproximativ 30 de transplante pe an. Slovenia utilizează eficient rețeaua de clinici și secții de cardiologie pentru a selecta și pregăti pacienții necesari acestor intervenții complexe.
Sistemul de transplant în România depinde de coordonatorii de transplant și de capacitatea centrelor de a pregăti pacienții pentru intervenție. Deși activitatea a fost susținută în ultimii ani, numărul de receptori rămâne critic pentru succesul programului național. Capacitatea de a menține organele funcționale pe durata transportului rămâne un factor tehnologic esențial în procesul de integrare în rețelele europene de schimb de organe.
În cadrul sistemului de sănătate, gestionarea transplanturilor necesită o coordonare strictă între unitățile de urgență și centrele specializate de cardiologie. Eficiența acestui proces este determinată nu doar de prezența donatorilor, ci și de pregătirea medicală riguroasă a pacienților care așteaptă un organ. În prezent, România rămâne un furnizor de organe pentru Europa din cauza acestui dezechilibru între numărul de donatori și cel de receptori disponibili.