Cercetătorii au identificat un mecanism prin care celulele senescente reușesc să evite eliminarea de către sistemul imunitar, rămânând acumulate în țesuturi. Aceste celule deteriorate încetează să se mai dividă, dar nu dispar complet din organism, contribuind la menținerea stărilor de inflamație. Studiul, coordonat de Cedars-Sinai Health Sciences University și publicat în Cell Metabolism, pune sub semnul întrebării modul în care organismul gestionează procesul de îmbătrânire la nivel celular.
Echipa de cercetare a identificat proteina PD-L2 ca fiind factorul principal care ajută aceste celule să rămână în organism mai mult timp decât este necesar. În mod normal, sistemul imunitar are capacitatea de a recunoaște și de a elimina celulele deteriorate, însă acest proces devine mai puțin eficient pe măsură ce vârsta avansează. Observarea nivelurilor de PD-L2 a arătat că această proteină este prezentă în cantități mult mai mari în celulele umane senescente față de cele tinere.
Nivelurile proteinei PD-L2 cresc odată cu vârsta în anumite țesuturi umane, sugerând un mecanism de protecție împotriva sistemului imunitar. O formă solubilă a acestei proteine a fost detectată și în sângele pacienților, unde concentrația sa crește în funcție de vârstă. După administrarea unor medicamente destinate eliminării celulelor senescente, valoarea acestei proteine a scăzut, ceea ce ar putea transforma PD-L2 într-un indicator indirect al acumulării celulelor îmbătrânite.
Experimentele efectuate pe șoareci vârstnici au oferit rezultate concrete privind impactul blocării acestei proteine asupra sănătății. Șoarecii modificați genetic pentru a nu produce PD-L2 au prezentat o acumulare redusă de celule senescente, o forță de prindere mai mare și o sensibilitate îmbunătățită la insulină. În mod similar, un tratament care a blocat această proteină a demonstrat efecte pozitive asupra sensibilității la insulină la alte grupuri de animale în vârstă.
Cercetătorii propun două direcții de dezvoltare: utilizarea PD-L2 ca țintă pentru terapii care să ajute sistemul imunitar sau utilizarea ei ca marker măsurabil în sânge. Totuși, studiul nu confirmă dacă blocarea proteinei va avea aceleași efecte la oameni sau dacă acest lucru poate fi realizat în siguranță. Următoarele etape ale cercetării vor clarifica dacă intervenția asupra acestei proteine poate ajuta în combaterea bolilor asociate cu procesul de îmbătrânire.
Procesul de senescență celulară este un fenomen biologic complex, în care celulele intră într-o stare de repaus diviziv, dar rămân metabolic active. Aceste celule senescente pot secreta substanțe care afectează celulele vecine sănătoase, contribuind la degradarea țesuturilor. Înțelegerea modului în care proteina PD-L2 funcționează ca un scut împotriva imunității reprezintă un pas important în studiul mecanismelor de degradare biologică și în dezvoltarea viitoare a tratamentelor anti-îmbătrânire.