Medicii care au ales să revină în România după perioade lungi de lucru în Occident avertizează că sistemul riscă să îi piardă din nou. Aceștia subliniază că, deși nu solicită salarii de nivel occidental sau privilegii, au nevoie de condiții de lucru care să le permită să își exerseze profesia la standardele la care au fost formați. Principalele obstacole identificate sunt lipsa tehnologiei de ultimă oră și managementul deficitar din cadrul unităților sanitare.
La Cluj, un centru universitar unde se observă o tendință de întoarcere a unor cardiologi intervenționiști, Alexandru Achim a impus două condiții esențiale pentru a lucra la Institutul Inimii. Primul criteriu vizează disponibilitatea materialelor și a tehnologiei necesare pentru a nu fi blocat profesional, iar al doilea vizează absența unui management incompetent. „Prima condiție: să am materiale cu ce pot să lucrez. Adică să nu fiu blocat profesional din cauza că nu există tehnologie, materiale sau fonduri. Și a doua condiție majoră: să nu am un șef nebun”, explică Alexandru Achim.
Problema dotărilor tehnologice este extrem de vizibilă în procedurile de neurointervenție, unde precizia este critică. Cristian Mihalea, medic neurolog care lucrează la Paris, compară modul de lucru din Franța cu cel din România, unde echipamentele sunt adesea rudimentare. În Franța, dacă un dispozitiv nu este perfect, acesta poate fi înlocuit imediat, indiferent de cost, deoarece sistemul rambursează cheltuielile. În România, din cauza echipamentelor mai vechi și a preciziei limitate a angiografului, medicii trebuie să execute calcule matematice extrem de riguroase pentru a evita orice eroare.
O altă problemă majoră este modul în care sunt integrați rezidenții în sistemul medical românesc. În comparație cu experiența din Germania, unde rezidenții sunt responsabilizați încă din primul an de studii, în România aceștia sunt încă insuficient implicați în procesul decizional sau practic. Ciprian Mihalcu, chirurg cardiolog, confirmă această diferență de abordare. Această lipsă de responsabilitate poate descuraja tinerii medici, care văd în străinătate un model de învățare mult mai direct și mai implicator pentru viitorii specialiști.
Chiar și medicii care au reușit să se stabilească în România, precum Horațiu Coman, care conduce secția de chirurgie vasculară și este șef de lucrări la Universitatea de Medicină din Cluj, se confruntă cu dificultăți. Acesta predă studenților într-o mansardă cu încăperi neprietenoase, la ultimul etaj al spitalului județean, folosind o tablă mică pentru a explica procedurile. Deși experiența practică oferită de cazurile din România poate fi valoroasă, condițiile materiale de predare și de lucru rămân sub standardele din Europa de Vest.
Sistemul medical din România traversează perioade de transformare, însă investițiile mari rămân puncte de discuție. Recent, un nou spital ultramodern a fost inaugurat lângă București, reprezentând o investiție de aproape un miliard de lei, dotat cu roboți medicali și 14 săli de operație. Această dezvoltare infrastructurii este necesară pentru a alinia standardele de îngrijire și dotări tehnice cu cele din restul Europei, încercând să oprească exodul forței de muncă specializate.