O descoperire recentă realizată de cercetători de la Universitatea Columbia și Universitatea California, Berkeley, schimbă percepția asupra stabilității microplasticelor. Studiul, publicat în revista Nature, arată că aceste particule minuscule nu sunt chimic inerte, ci devin active atunci când intră în contact cu apa. Acest proces favorizează formarea unor radicali liberi de mare energie, care au capacitatea de a deteriora structura ADN-ului și alte componente celulare esențiale.
Echipa de cercetare a analizat șase tipuri de plastic frecvent utilizate și a identificat formarea radicalilor hidroxil, molecule extrem de reactive. Naixin Qian, cercetătoare la Universitatea Columbia și autoare principală a studiului, explică faptul că microplasticile generează acești radicali reactivi atunci când interacționează cu apa, fenomen care are loc atât în apa îmbuteliată, cât și în momentul în care particulele sunt absorbite în sânge. Pe măsură ce plasticul se fragmentează în bucăți tot mai mici, suprafața sa crește, ceea ce accelerează aceste reacții chimice.
Experimentele de laborator au evidențiat impactul acestor reacții asupra unor elemente biologice specifice. O proteină prezentă în fluide precum saliva sau lacrimile a început să formeze agregate sub influența microplasticelor, în timp ce globulele roșii provenite de la șoareci s-au deformat și au început să se fragmenteze. Un aspect surprinzător identificat de specialiști este că microplasticele care resping cel mai puternic apa au prezentat cea mai mare reactivitate, modificând organizarea moleculelor de apă din jurul lor pentru a genera radicali liberi.
Expunerea la aceste particule poate apărea prin activități cotidiene, conform avertismentelor primite de la experți. Beizhan Yan, geochimist la Columbia Climate School, menționează că procese precum încălzirea la microunde, expunerea sticlelor de apă la lumina soarelui în timpul depozitării sau chiar utilizarea injecțiilor intravenoase din unitățile medicale pot genera microplastice. Cercetătorii studiază acum modul în care aceste particule pot ajunge în țesuturile fetale în timpul sarcinii și caută metode pentru a reduce expunerea populației.
Wei Min, profesor la Universitatea Columbia, subliniază că microplasticile modifică apa din jurul lor, generând radicali care contribuie probabil la deteriorările biologice observate la animale și, eventual, la oameni. În Statele Unite, Departamentul pentru Sănătate și Servicii Umane a alocat deja un program de 144 de milioane de dolari pentru combaterea microplasticelor toxice din organism. O soluție pe termen lung ar putea implica modificarea compoziției chimice a materialelor plastice pentru a le reduce reactivitatea.
Problema contaminării cu microplastice este una globală, afectând lanțurile trofice și resursele de apă potabilă. Deși mecanismul de generare a radicalilor liberi a fost demonstrat în laborator, impactul exact asupra sănătății umane rămâne un subiect de investigație intensă. Autoritățile de sănătate publică monitorizează constant nivelurile de poluare pentru a înțelege riscurile pe termen lung pe care aceste particule chimic active le reprezintă pentru populația globală.