O cercetătoare în vârstă de 28 de ani, angajată la un institut de cercetare din Rusia, a decedat sub suspiciunea unei pneumonii de origine necunoscută. Incidentul a avut loc la Institutul de Cercetare Anti-Ciumă din Irkutsk, situat în regiunea Siberia. Autoritățile locale au pus deja în carantină câteva persoane din zona respectivă, în timp ce agenția Rospotrebnadzor a minimizat legătura dintre decesul femeii și activitatea sa profesională de laborator.
Organizația Mondială a Sănătății a anunțat că este în contact cu autoritățile sanitare ruse pentru a verifica circumstanțele acestui incident. OMS dorește să analizeze testele efectuate și eventualele implicații pentru sănătatea publică la nivel internațional. Un purtător de cuvânt al organizației a menționat că, pe baza informațiilor neoficiale disponibile, riscul pentru populația generală pare a fi scăzut, însă evaluarea va fi actualizată pe măsură ce apar date noi.
Situația este monitorizată îndeaproape și de Departamentul de Stat al SUA și de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC). Ciuma pneumonică este considerată cea mai periculoasă formă a infecției cauzate de bacteria Yersinia pestis, fiind singura variantă care se poate transmite direct de la o persoană la alta. Transmiterea are loc prin particule respiratorii eliminate prin tuse sau strănut, sau prin picături provenite de la animale infectate.
Simptomele acestei boli pot apărea extrem de rapid, în decurs de 24 de ore de la infectare, incluzând febră, frisoane, dureri de cap și dificultăți respiratorii severe. Fără tratament medical, boala este aproape întotdeauna fatală, însă medicii pot utiliza antibiotice precum ciprofloxacina sau gentamicina. Șansele de supraviețuire sunt cele mai mari pentru pacienții care încep administrarea de antibiotice în primele 24 de ore de la apariția primelor semne.
Ciuma este o afecțiune care persistă și în prezent pe aproape toate continentele, cu excepția Oceaniei, deși istoric a fost cunoscută sub numele de „Moartea Neagră”. În secolul al XIV-lea, această epidemie a ucis peste 50 de milioane de oameni în Europa. Deși antibioticele moderne au facilitat gestionarea bolii, riscul rămâne prezent, în special în Africa, unde au fost înregistrate majoritatea cazurilor de la începutul anilor '90.
În prezent, riscul de propagare globală este limitat de faptul că simptomele sunt atât de severe încât persoanele infectate devin rapid incapabile să își desfășoare activitățile zilnice sau să călătorească. De asemenea, absența zborurilor directe între Rusia și SUA reprezintă un factor care ar putea încetini o eventuală răspândire a infecției peste granițe.