Cristina Chiosea, o pianistă și muzicoterapeută de 33 de ani originară din București, propune integrarea muzicoterapiei în spitalele din România. După ce a studiat pianul și percuția în Austria, aceasta s-a format special în muzicoterapie în Belgia și Germania. Obiectivul său principal este ca această metodă, utilizată deja în Europa, să devină parte din tratamentele medicale și psihoterapeutice oferite pacienților din țară.
Specialista a urmat studii la LUCA School of Arts din Leuven și un master la Universität der Künste din Berlin. Formarea sa academică a inclus discipline medicale și psihologice esențiale, precum psihiatria, psihopatologia și psihologia dezvoltării. Practica clinică a fost desfășurată în instituții medicale din Viena și Berlin, unde a lucrat cu copii cu tulburări de neurodezvoltare, cu adolescenți în secții de psihiatrie pediatrică și cu pacienți adulți internați.
În prezent, Cristina Chiosea gestionează un cabinet dedicat utilizării terapeutice a muzicii, deși în România muzicoterapia nu este recunoscută ca profesie oficială. Ea explică faptul că această activitate necesită ani de pregătire clinică și nu poate fi confundată cu simpla utilizare a muzicii de către un muzician. Procesul terapeutic vizează sprijinirea comunicării, a exprimării emoționale, a dezvoltării abilităților sociale și a recuperării funcțiilor motorii prin exerciții ritmice și coordonare.
Pentru ca acest domeniu să fie implementat în sistemul de sănătate, specialistul subliniază necesitatea unor standarde clare de formare și reglementare profesională. Cristina Chiosea susține că este necesară și crearea unor spații medicale dotate corespunzător, care să fie sigure și accesibile pentru pacienți. Un obiectiv pe termen lung este decontarea ședințelor de muzicoterapie prin Casa de Asigurări de Sănătate, pentru a nu depinde doar de plățile individuale.
Planurile de viitor ale terapeutei includ dezvoltarea unei colaborări directe cu un spital din România pentru a ajuta pacienții într-un cadru medical oficial. Ea dorește să continue și proiectele comunitare, precum întâlnirile de grup bazate pe instrumente de percuție, care au un rol preventiv. În paralel, își propune să rămână implicată în proiecte artistice interdisciplinare, menținând o activitate de colaborare cu alți artiști în planul muzical.
În România, sistemul de sănătate și structurile de guvernare gestionează constant provocări legate de securitate și stabilitate, în contextul tensiunilor geopolitice regionale. Deciziile politice recente privind apărarea țării și gestionarea crizelor externe subliniază importanța unui cadru instituțional solid. Această realitate administrativă influențează modul în care noi forme și profesii noi, precum muzicoterapia, pot fi introduse și recunoscute oficial în cadrul serviciilor publice de sănătate.