Un nou studiu medical propune o reformă fundamentală în modul în care este diagnosticată obezitatea, trecând de la simplul calcul al indicelui de masă corporală la o evaluare complexă a sănătății. Cercetarea vizează schimbarea criteriilor actuale pentru a include nivelul de grăsime corporală și starea generală de sănătate a pacientului. Această schimbare este esențială pentru a identifica corect persoanele care suferă de o afecțiune activă și pentru a optimiza tratamentele medicale disponibile.
Analiza a fost realizată pe un eșantion de aproape 850.000 de adulți din China, Marea Britanie, SUA și Spania, oferind date concrete despre impactul noii definiții. Rezultatele arată că, prin utilizarea acestui nou cadru de evaluare, între 1% și 3% din persoanele clasificate drept obeze doar prin IMC nu ar mai fi incluse în această categorie. În schimb, alte 5% până la 9% dintre persoane, care au un procent ridicat de grăsime corporală, ar primi acest diagnostic.
Autorul principal al cercetării, Francesco Rubino, profesor de chirurgie metabolică și bariatrică la King's College London, subliniază că imprecizia măsurătorilor bazate pe IMC este o problemă cunoscută. El explică faptul că noul model poate oferi o caracterizare clinică relevantă, care să servească drept fundament pentru îngrijirea pacienților și pentru elaborarea politicilor de sănătate. Noul sistem propune măsurarea circumferinței taliei și verificarea disfuncțiilor organice, precum problemele hepatice sau cardiace.
Studiul introduce o distincție clară între două stadii: obezitatea preclinică și obezitatea clinică. Obezitatea preclinică este definită ca o stare în care afecțiunea reprezintă în principal un factor de risc, în timp ce obezitatea clinică este cea care cauzează deja probleme de sănătate. Conform datelor, în medie, doar aproximativ 27% dintre persoanele cu obezitate din cele patru țări analizate suferă de forma clinică, ceea ce înseamnă circa 8,5% din totalul adulților.
În ceea ce privește evoluția stării de sănătate, majoritatea persoanelor cu obezitate preclinică, adică aproximativ 82% în media celor patru țări, nu au evoluat către o formă clinică. Totuși, cercetarea indică faptul că ratele de progresie către stadiul clinic sunt mai ridicate în China și Spania. Această monitorizare atentă este vitală, deoarece obezitatea poate crește riscul de diabet de tip 2, boli cardiovasculare, afecțiuni hepatice, renale sau cancer.
La nivel global, Organizația Mondială a Sănătății estimează că obezitatea afectează peste un miliard de oameni. Schimbarea metodelor de diagnosticare este considerată necesară pentru a gestiona corect această problemă de sănătate publică majoră. Implementarea unor criterii care includ atât masa corporală, cât și sănătatea organelor, ar putea schimba radical modul în care sistemele de sănătate alocă resursele și tratează zeci de milioane de oameni la nivel mondial.