O echipă de cercetători de la University of Manchester dezvoltă un test inovator care utilizează lichidul lacrimal pentru a identifica indicii biologice ale tumorilor cerebrale. Această metodă de analiză a proteinelor ar putea funcționa ca un instrument de screening minim invaziv, ajutând medicii să identifice rapid persoanele care necesită investigații medicale suplimentare. Studiul vizează utilizarea biomarkerilor pentru a diferenția pacienții cu tumori de cei sănătoși, oferind o alternativă la metodele actuale de diagnostic.
Problema principală în identificarea timpurie a acestor tumori constă în faptul că simptomele, precum durerile de cap sau tulburările de vedere, sunt adesea nespecifice. În prezent, biopsia lichidă prin sânge este dificilă deoarece bariera hemato-encefalică limitează trecerea moleculelor tumorale în fluxul sanguin. Cercetătorii propun lacrimile ca o sursă alternativă de informații biologice, deoarece lichidul lacrimal conține numeroase proteine care pot reflecta modificările biologice asociate cu prezența unei tumori în creier.
Proiectul de cercetare implică aproximativ 500 de persoane și include adulți cu suspiciune de cancer cerebral, persoane cu predispoziție crescută sau pacienți cu alte afecțiuni precum cancer pulmonar sau melanom. Prof. Petra Hamerlik, coordonatoarea cercetării de la University of Manchester, a explicat că echipa trebuie să se asigure că testul poate distinge semnalele specifice tumorii de cele cauzate de alte boli neurologice. Acest pas este esențial pentru a evita rezultatele eronate în procesul de diagnosticare.
Procedura de recoltare a probelor este extrem de simplă, utilizând benzile Schirmer, care sunt benzi de hârtie specială plasate la nivelul pleoapei inferioare. După recoltare, proteinele sunt analizate prin tehnici complexe de laborator, precum cromatografia lichidă cuplată cu spectrometrie de masă în tandem. Un studiu-pilot anterior a demonstrat că un model bazat pe aceste proteine a putut diferenția persoanele cu tumori cerebrale de voluntarii sănătoși cu o acuratețe de aproximativ 95%.
Pe lângă depistarea generală, echipa investighează dacă lacrimile pot oferi detalii despre anumite glioame, prin detectarea substanței D-2-hidroxiglutarat (D-2HG). Această substanță este produsă de tumorile care prezintă mutații ale genelor IDH, caracteristice acestor tipuri de cancer. Deși rezultatele de laborator sunt promițătoare, prof. Petra Hamerlik estimează că ar putea fi nevoie de aproximativ un deceniu până când un astfel de test va putea fi utilizat pe scară largă în practica medicală curentă.
În prezent, diagnosticul tumorilor cerebrale se bazează pe evaluarea clinică și investigații imagistice, însă dezvoltarea metodelor de biopsie lichidă rămâne un domeniu de cercetare intensă. Deși tehnologia de analiză a proteinelor prin spectrometrie de masă este avansată, validarea clinică necesită studii pe populații mult mai mari pentru a garanta precizia. Această abordare ar putea reduce semnificativ întârzierile în diagnosticarea unor patologii cu simptome inițiale foarte variate.