Pacienții aleg frecvent tratamentele în ambulatoriu în detrimentul internării în spitale, din cauza unor factori psihologici și a stării de supraaglomerare a unităților de spital. Această tendință pune o presiune suplimentară pe sistemul medical, obligând medicii din ambulator să gestioneze un volum mare de cazuri. Situația este complicată de faptul că unitățile de spital sunt adesea percepute ca locuri asociate cu afecțiuni grave, ceea ce determină oamenii să evite spitalizarea dacă nu este absolut necesară.
Cosmin Alexandrescu, președintele Asociației Profesionale a Medicilor de Ambulator, a explicat că această preferință a pacienților generează dificultăți majore pentru personalul medical. Medicii se confruntă cu o dilemă între gestionarea pacienților din ambulatoriu și necesitatea de a supraveghea secțiile de spital. În unitățile care sunt deja supraaglomerate, medicii au atât de mulți pacienți pe secție încât orice deplasare în ambulator poate duce la neglijarea celor internați, accentuând riscul de burnout.
Problema burnout-ului nu îi afectează doar pe medicii care lucrează în secții, ci și pe întregul personal mediu implicat în procesul de îngrijire. Cosmin Alexandrescu subliniază că această presiune este constantă și extrem de dificilă pentru cei care lucrează în condiții de aglomerație. Această dinamică între ambulatoriu și spital creează un cerc vicios în care resursele umane sunt întotdeauna la limită, fără o soluție sustenabilă pentru gestionarea fluxului de pacienți.
În ceea ce privește remunerarea, președintele asociației a menționat că punctul ar trebui să crească de la 6,5 la 8 lei de la data de 1 ianuarie. Decizia finală privind această ajustare depinde direct de politicieni și de deciziile ministeriale. Cosmin Alexandrescu a exprimat îngrijorarea că această măsură ar putea fi prorogată, fapt ce ar declanșa reacții imprevizibile din partea medicilor de ambulator, care se află deja într-o situație financiară și profesională tensionată.
Medicii din ambulatoriu semnalează că această stare de dificultate este o constantă de două decenii în sistemul de sănătate. Cosmin Alexandrescu a observat cu ironie faptul că, de 20 de ani, medicii nu au avut niciodată un an în care să poată afirma că situația este stabilă sau că Guvernul și Ministerul Sănătății au luat măsurile corecte. Această lipsă de progres constantă subliniază dificultatea cronică a gestionării serviciilor medicale de ambulatoriu.
Sistemul de sănătate din România se confruntă cu o lipsă de strategie și de viziune multianuală pentru gestionarea resurselor. Deși există discuții despre schimbarea legilor sau despre reorganizarea unităților medicale, medicii continuă să lucreze în condiții de incertitudine politică. Lipsa unei planificări pe termen lung afectează direct capacitatea de a răspunde nevoilor pacienților și de a proteja sănătatea mentală a personalului medical implicat.