România se află într-o situație medicală neobișnuită, fiind capabilă să exporte inimi către alte țări europene, în ciuda disponibilității acestora. Deși există donatori, procesul de transplant este limitat de absența pacienților care să poată recepționa aceste organe. Această realitate creează un paradox în sistemul de sănătate național, unde resursele de organe sunt disponibile, dar lipsesc receptorii pregătiți pentru intervenții.
Prof. Univ. Dr. Horațiu Moldovan explică faptul că România trimite inimi prin rețeaua Eurotransplant atunci când nu poate utiliza aceste organe intern. Destinațiile principale pentru aceste organe sunt Germania și Franța, unde se găsesc pacienți compatibili. Medicul subliniază că situația este excepțională, deoarece țara dispune de inimi pentru operații, însă nu are pacienți pregătiți pentru a le recepționa în mod local.
În prezent, numărul operațiilor de transplant de inimă din România este scăzut, deși începutul anului a fost considerat promițător. De la începutul anului, s-au efectuat doar 7 operații de transplant de cord în întreaga țară. Dintre acestea, 3 intervenții au avut loc la Spitalul Floreasca din Capitală. Scăderea numărului de operații nu este cauzată de lipsa donatorilor, ci de numărul redus de pacienți compatibili.
Tehnologia modernă facilitează acest proces de export prin utilizarea sistemelor de perfuzie. Aceste dispozitive permit inimii prelevate să rămână funcțională în timpul transportului, prelungind timpul de ischemie între recoltare și implantare. Datorită acestor sisteme, echipe medicale din Germania sau Franța pot veni în România pentru a prelua inimi de la donatori atunci când nu există pacienți compatibili în centrele noastre de transplant.
În cele trei centre de transplant de cord din România, situațiile în care există donatori în moarte cerebrală, dar lipsesc receptori, sunt frecvente. Prof. Univ. Dr. Horațiu Moldovan menționează că aceste cazuri nu sunt puține. Deși Agenția Națională de Transplant și coordonatorii de transplant depun eforturi pentru dezvoltarea activității, lipsa pacienților pregătiți rămâne un obstacol major în procesul de transplant cardiac.
Sistemul de transplant din România se confruntă cu provocări de organizare a pacienților, spre deosebire de alte state europene. De exemplu, Slovenia realizează aproximativ 30 de transplante pe an pentru o populație de doar 2-3 milioane de locuitori. Această țară utilizează eficient rețeaua de clinici de cardiologie pentru a selecta și pregăti pacienții pentru intervenții, un model de eficiență care contrastează cu situația actuală din România.