O tendință alarmantă de consum de droguri recreaționale afectează tot mai mulți tineri din România, aceștia utilizând protoxidul de azot, cunoscut sub numele de gaz ilariant. Psihologul Yolanda Crețescu a semnalat că numărul pacienților care apelează la psihoterapie din cauza acestui consum este în creștere constantă. Substanța este extrasă din cartușele destinate sifonului de frișcă, transferată în baloane sau inhalată direct, provocând efecte extrem de periculoase asupra sănătății.
Modul de utilizare este unul specific, tinerii folosind un produs de bucătărie legal pentru a obține o euforie de scurtă durată. Yolanda Crețescu explică faptul că efectul durează doar între 2 și 3 minute, ceea ce determină un consum compulsiv și repetat. Există cazuri de studenți care pot consuma sute de cartușe într-o singură noapte, sau chiar până la 2000 de cartușe pe săptămână, în încercarea de a menține starea de amețeală și distorsiunile vizuale.
Consecințele medicale ale consumului de protoxid de azot sunt devastatoare, afectând sistemul nervos și organele vitale. Consumul prelungit duce la epuizarea vitaminei B12, ceea ce provoacă leziuni ale nervilor, amorțeala membrelor și tulburări de mers, inclusiv lezări ale măduvei spinării. De asemenea, Yolanda Crețescu avertizează că combinarea acestui gaz cu alcoolul sau cu alte substanțe, precum canabisul sau ketamina, crește drastic riscul de pierdere a cunoștinței, hipotensiune severă și deces.
Din punct de vedere medical, substanța poate declanșa stări de delir, halucinații și senzații de levitație. Dr. Gabriel Gorun, medic primar de medicină legală la Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici, precizează că administrarea cronică poate produce degenerescență neuronală centrală și polinefrite. Medicul subliniază că, pe lângă efectele psihice, riscul de aritmii cardiace fatale este prezent, în timp ce intoxicația poate împiedica sângele să transporte oxigen către organe.
Accesibilitatea și legalitatea posesiei acestui gaz reprezintă o problemă majoră de reglementare și educație. Dr. Gabriel Gorun menționează că moleculele sunt atât de mici încât nu pot fi detectate în probele biologice ale persoanelor, fiind identificabile doar prin analize criminalistice de tip excipienți. Deși este un produs de bucătărie, utilizarea sa în scop recreațional transformă această practică într-o problemă gravă de sănătate publică, similară cu alte forme de dependență de substanțe psihoactive.
Istoria consumului de substanțe inebriante este una veche, de la utilizarea solvenților de către aurolaci, până la fenomene precum eteromania în Irlanda din secolul XIX. În prezent, această problemă a căpătat o dimensiune globală, fiind observată în Europa și America de Nord. În Statele Unite, studiile indică faptul că aproximativ 20% dintre adolescenții de până la 14 ani au încercat cel puțin o dată o astfel de substanță inebiantă.