Utilizarea necorespunzătoare a anumitor spray-uri nazale și gestionarea defectuoasă a alergiilor pot duce la probleme severe de sănătate ORL. Medicul primar Alin Popescu, care deține competență în chirurgie endoscopică la Secția Clinică ORL din cadrul SCJU Sibiu, avertizează asupra riscurilor asociate utilizării excesive a medicamentelor de tip decongestonant. Aceste substanțe pot declanșa un cerc vicios de dependență și pot afecta permanent funcționarea mucoasei nazale.
Alin Popescu explică faptul că spray-urile nazale vasoconconstrictoare, precum xilometazolina sau oximetazolina, pot cauza rinită medicamentoasă prin congestie nazală de rebound. După ce efectul medicamentului trece, mucoza se congestionează din nou, forțând pacientul să utilizeze din nou produsul. Acest proces poate genera obstrucție nazală persistentă, edem, iritație a mucoasei, uscăciune, epistaxis și o diminuare a efectului terapeutic. Medicul recomandă utilizarea acestora doar pe perioade scurte, conform instrucțiunilor medicale.
Problemele respiratorii pot avea un impact direct asupra auzului prin afectarea funcției trompei lui Eustachio, care asigură ventilarea urechii medii. Rinita alergică, cauzată de polen, acarieni, mucegaiuri sau alergeni de la animale, poate provoca senzația de ureche înfundată și acumularea de lichid în urechea medie. Această stare duce la apariția unei hipoacuzii transmisive. La copii, această problemă poate fi extrem de gravă, deoarece hipoacuzia transmisivă persistentă poate afecta direct dezvoltarea limbajului.
Hipoacuzia se poate instala progresiv, astfel încât pacientul să nu conștientizeze pierderea auzului. Semnele includ necesitatea de a cere repetarea informațiilor, creșterea volumului la televizor sau dificultatea de a înțelege conversațiile în medii zgomotoase. Pot apărea și acufene, sub formă de țiuituri sau bâzâituri. În cazul unei pierderi bruște de auz, mai ales dacă este unilaterală, este necesară o evaluare ORL de urgență pentru a investiga o posibilă hipoacuzie neurosenzorială brusc instalată.
Infecțiile urechii pot de la a fi simple până la complicații severe care necesită intervenție medicală specializată. Otita poate provoca durere, febră, secreții și pierdere a auzului, putând duce la perforarea membranei timpanice sau la mastoidită, prin extinderea infecției la nivelul celulelor mastoidiene. În cazuri rare, infecția poate ajunge la urechea internă sau la structurile intracraniene. De asemenea, colesteatomul poate cauza eroziunea structurilor osoase prin modificări cronice ale urechii medii.
În cadrul sistemului de sănătate, diagnosticul precoce prin metode precum otoscopia, audiometria tonală și timpanometria este crucial pentru prevenirea deteriorărilor permanente. Identificarea timpurie a tulburărilor de auz este esențială pentru comunicare și dezvoltare. La copii, semnele pot fi confundate cu neatenția, însă monitorizarea atentă a reacțiilor la sunete și a pronunției este vitală pentru a evita impactul asupra performanței școlare și a dezvoltării cognitive.