Raportul Lancet Countdown 2026, la a zecea sa ediție, semnalează că acțiunile globale de combatere a schimbărilor climatice rămân insuficiente pentru a evita un viitor catastrofal. Monitorizarea anuală a legăturii dintre climă și sănătate arată că, deși riscurile au fost parțial reduse, fereastra de intervenție se închide rapid. Analiza celor 54 de indicatori evidențiază o accelerare a impactului asupra sănătății față de deceniul anterior, într-un context în care emisiile de gaze cu efect de seră ating maxime istorice.
La nivel global, impactul climatic generează pierderi economice colosale. În anul 2025, expunerea la căldură a provocat pierderea a 573 de miliarde de ore de muncă, ceea ce s-a tradus în venituri pierdute de 1,07 trilioane de dolari. Cele mai afectate sunt țările cu dezvoltare umană scăzută, unde pierderile ating 5,0% din PIB, în timp ce în cele cu dezvoltare foarte ridicată impactul este de doar 0,5%. Această situație este agravată de amenințarea unui El Niño puternic.
România se află într-o poziție critică în ceea ce privește expunerea la temperaturi extreme. Persoanele cu vârsta de peste 65 de ani au fost expuse în medie la 17 zile de valuri de căldură pe an în perioada 2016–2025, comparativ cu media globală de 11 zile. Anul 2024 a fost un an record, cu 42 de zile de astfel de fenomene. Costul economic al deceselor cauzate de căldură pentru această categorie de vârstă a ajuns la 1,66% din PIB în 2024, plasând țara pe locul 6 din 171 de state.
Sectorul muncii este, de asemenea, sever afectat de creșterea temperaturilor. În 2024, expunerea la căldură a dus la pierderea a 99,8 milioane de ore de muncă în România, fiind al cincilea cel mai mare volum din Europa. România ocupă locul 10 din 37 de țări europene în funcție de orele pierdute pe persoană ocupată, cu o medie de 12,8 ore. Agricultura este segmentul cel mai vulnerabil, reprezentând 56% din totalul orelor de muncă pierdute.
Seceta extremă și declinul resurselor de apă reprezintă alte amenințări majore pentru stabilitatea țării. În 2024, 75% din suprafața României a cunoscut cel puțin o lună de secetă extremă, o valoare cea mai mare de la anul 1980 încoace. În același timp, rezerva totală de apă terestră a scăzut cu 0,94 cm pe an în perioada 2003–2025. Acest ritm de declin este de două ori mai rapid decât media regiunii Europa, situând România pe locul 13 la nivel global.
Problematica poluării aerului rămâne o provocare de sănătate publică, România având a treia cea mai mare rată de mortalitate din Europa după Serbia și Bosnia și Herțegovina. Deși decesele atribuite centralelor electrice au scăzut semnificativ, de la 16.800 la 2.300 pe an, cele cauzate de arderea combustibililor în gospodării au crescut de la 12.600 la 14.500. Această evoluție reflectă o schimbare a surselor de poluare, de la sectorul energetic către utilizarea biomassei în mediul domestic.