O analiză extinsă a datelor privind vaccinarea infantilă relevă o situație îngrijoare pentru România și alte state europene, după perioada de cotitură a pandemiei de COVID-19. Studiul a examinat nivelurile de imunizare pentru șapte vaccinuri esențiale, precum difterie, tetanos, tuse convulsivă, hepatită B, meningită B, poliomielită, pneumococ și rujeolă, pe o perioadă de peste 40 de ani. Rezultatele arată că, deși Europa a atins praguri istorice de înaltă acoperire, tendința actuală este una de regres generalizat.
Analiza, publicată în The Lancet Regional Health, evidențiază o disparitate majoră între statele membre ale Uniunii Europene. În timp ce țări precum Luxemburg și Portugalia au reușit să mențină o acoperire de cel puțin 95% pentru toate cele șapte vaccinuri studiate în anul 2024, România se află într-o poziție critică. În România, rata de vaccinare pentru aceste patologii s-a situat sub pragul de 80%, semnalând o diferență semnificativă față de standardele de siguranță deținute de alte națiuni europene.
Regresul înregistrat este vizibil în 16 țări din UE, unde ratele de vaccinare au scăzut pentru cel puțin patru dintre cele șapte vaccinuri analizate. România figurează printre țările unde toate cele șapte vaccinuri studiate au înregistrat scăderi în ultimii ani, alături de Bulgaria, Cipru, Irlanda, Țările de Jos și Suedia. Această deteriorare este descrisă de autorii lucrării ca fiind una recentă și îngrijorătoare, având un impact direct asupra sănătății publice în regiune.
Cele mai pronunțate scăderi de acoperire au fost observate în cazul vaccinărilor împotriva meningitei B și a poliomielitei, care sunt în regres în 20 de țări. De asemenea, scăderi au fost semnalate pentru hepatita B în 18 țări și pentru difterie, tetanos și poliomielită în 17 țări. Autorii subliniază importanța urgenței de a asigura o acoperire ridicată pentru a preveni reapariția bolilor infecțioase, deși nu au analizat cauzele exacte ale acestui declin.
Perioada de cotitură a fost marcată de criza sanitară a erei COVID-19, majoritatea regreselor de vaccinare începând între anii 2019 și 2022. Această perioadă a dus la perturbări ale sistemelor de sănătate și a alimentat fenomenul de dezinformare. În ultimii 50 de ani, programele de vaccinare au reușit să prevină peste 154 de milioane de decese la nivel mondial, protejând în special copiii de boli precum pneumonia sau tusea convulsivă.
Evoluția acestor indicatori de sănătate publică este str closely legată de stabilitatea sistemelor medicale în perioade de criză. În ultimele decenii, succesul vaccinărilor a fost un pilon fundamental în reducerea mortalității infantile globale, evitând milioane de decese cauzate de boli precum tetanosul sau difteria. Totuși, schimbările de paradigmă survenite în timpul pandemiei de COVID-19 au pus sub semnul întrebării stabilitatea acestor rate de protecție de lungă durată.