Frica de radiații reprezintă una dintre cele mai frecvente ezitări pe care le întâlnesc medicii înainte de a efectua o investigație imagistică pentru pacienți. Deși termenul de radiații poate genera anxietate, realitatea din spatele testelor medicale este mult mai puțin dramatică decât pare, conform explicațiilor oferite de medicul radiolog Cezar Bețianu, de la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”.
Radiațiile ionizante utilizate în radiografii sau tomografii computerizate (CT) sunt aceleași tipuri de energie prezente în mediul înconjurător, însă în cantități mult mai mici. Acestea se regăsesc natural în sol, în rocă sau sub formă de raze cosmice. În România, fondul natural de radiații la care este expusă o persoană prin simplul fapt că trăiește pe Pământ este de aproximativ 2,27 mSv pe an, un reper esențial pentru înțelegerea dozelor medicale.
Deși radiațiile ionizante pot deteriora ADN-ul din interiorul celulelor, organismul are capacitatea naturală de a repara aceste mici deteriorări. Problemele de sănătate apar doar atunci când celulele primesc, într-un interval de timp, prea multe radiații, astfel încât procesul de acumulare a deteriorărilor depășește capacitatea de reparare a organismului. Acest mecanism de expunere excesivă este cel care poate crește, pe termen lung, riscul de apariție a cancerului.
Nivelul de risc depinde în esență de doza de radiații la care este supusă o persoană, nu doar de simpla expunere. La doze mari, iradierea poate provoca leziuni tisulare grave, însă la dozele mici folosite în procedurile obișnuite, creșterea riscului este considerată mică. Importanța numărului de investigații este crucială, deoarece o singură radiografie sau un singur CT nu reprezintă același risc ca zeci de investigații repetate pe parcursul câtorva ani.
Expunerea reală variază în funcție de tipul de investigație, de aparatul utilizat și de dimensiunea pacientului. Radiografiile standard au doze între 0,01 și 10 mSv, în timp ce tomografiile computerizate (CT) oferă doze între 2 și 20 mSv. Un CT la cap emite aproximativ 2 mSv, ceea ce este echivalentul unui an de expunere la fondul natural de radiații din România. Cele mai mari doze, între 5 și 70 mSv, apar la procedurile intervenționale, precum angiografiile.
În contextul medical, beneficiul unei investigații poate depăși riscul, deoarece aceste teste pot salva vieți prin stabilirea unui diagnostic corect. Pentru persoanele tinere, fără o urgență medicală, există alternative care nu folosesc radiații ionizante, precum rezonanța magnetică (RMN) sau ecografia. Decizia privind raportul risc-beneficiu trebuie discutată întotdeauna cu medicul curant, mai ales în cazul pacienților care necesită monitorizarea unor boli cronice prin scanări repetate.