Cheltuielile totale pentru sănătate în România au ajuns la 127,98 miliarde lei în anul 2025, reprezentând o creștere de 29% față de nivelul din 2023. Conform unui studiu realizat de experții ASE, cu sprijinul Rețelei de Sănătate Regina Maria, contribuțiile de asigurări sociale de sănătate (CASS) acoperă pentru prima dată peste jumătate din acest total, înregistrând un procent de 51,5%. Această evoluție indică o schimbare în modul de finanțare a sistemului medical național.
Finanțarea publică acoperă aproximativ 72% din cheltuielile cu sănătatea, în timp ce sursele private contribuie cu aproape 28%. Raportat la economia țării, aceste costuri reprezintă 6,68% din PIB, ceea ce înseamnă 1.319 euro pe locuitor, o valoare sub media europeană de 10% din PIB. Practic, aproape trei din zece lei cheltuiți pentru sănătate provin din surse private, un indicator care depășește media Uniunii Europene, unde finanțarea publică asigură 80% din totalul resurselor.
Plățile directe ale populației constituie a doua cea mai importantă sursă de finanțare, imediat după CASS. Din aceste sume, 16,75 miliarde lei sunt direcționate către medicamente și produse farmaceutice, iar 12,6 miliarde lei sunt folosite pentru servicii în ambulatoriu, inclusiv stomatologie. Aceste zone sunt cele în care decontarea publică este cea mai scăzută, forțând pacienții să suporte costurile din propriile economii pentru a accesa tratamentele necesare.
Modificările legislative recente au dus la faptul că 9,66 milioane de persoane plătesc contribuția la sănătate, însă numărul persoanelor neasigurate a crescut la aproape 3 milioane. Această creștere de 511.000 de persoane față de 2024 vizează în principal populația activă care muncește la negru, deoarece peste 95% dintre neasigurați au sub 60 de ani. Deși veniturile din CASS au crescut, inclusiv 1,84 miliarde lei de la pensionari, vulnerabilitatea socială rămâne un punct critic.
O disfuncție majoră identificată este utilizarea transferurilor din FNUASS pentru acoperirea creșterilor salariale în spitalele publice, sumă care a ajuns la 16,9 miliarde lei în 2025. Această sumă este comparabilă cu întregul buget al serviciilor spitalicești decontate, ceea ce înseamnă că fondul asigurărilor finanțează salarii, nu servicii medicale. Autorii recomandă eliminarea acestui mecanism și recalcularea tarifelor decontate astfel încât acestea să includă costul total al serviciului medical.
Sistemul de sănătate din România traversează o perioadă de ajustări financiare și structurale, în contextul în care resursele sunt concentrate masiv pe spitale și medicamente. Deși bugetul total este mai mare, structura de finanțare rămâne orientată spre tratarea bolii, în detrimentul strategiilor de prevenție. Această direcție de utilizare a resurselor pune presiune pe bugetul de stat și pe capacitatea de plată a cetățenilor.