Cercetătorii de la Universitatea Națională din Seul au publicat în revista GeroScience un studiu care demonstrează că imaginile fundului de ochi pot fi utilizate pentru a estima vârsta unei persoane. Această metodă vizează identificarea diferențelor asociate cu procesul de îmbătrânire biologică, oferind o perspectivă asupra ritmului în care organismul este afectat de vârstă. Studiul se bazează pe tehnologia numită „diferența de vârstă retiniană” (RAG - Retinal Age Gap), dezvoltată de mulți ani.
Tehnologia RAG utilizează modele de inteligență artificială antrenate pe un număr masiv de imagini ale retinei pentru a estima vârsta pornind de la aspectul ochiului. Retina este considerată esențială deoarece reprezintă o extensie a sistemului nervos și conține vase de sânge care oferă informații despre starea generală a organismului. Astfel, imaginile retiniene pot surprinde modificări legate atât de sănătatea oculară, cât și de starea de sănătate sistemică a individului.
În cadrul cercetării, specialiștii au introdus în sistem un total de 29.530 de scanări retiniene, provenite de la 7.535 de participanți. Modelul a fost ulterior testat pe alte 14.832 de scanări, colectate de la 7.416 participanți diferiți. Rezultatele au indicat faptul că sistemul poate estima vârsta cronologică reală cu o eroare medie cuprinsă între 2,5 și 2,7 ani. Această precizie este comparabilă sau chiar superioară configurațiilor anterioare ale modelului RAG.
Analiza a evidențiat asocieri între valorile mai mari ale RAG și factori precum diabetul, fumatul sau cataracta. În cazul persoanelor cu diabet, diferența a fost de aproximativ 2,52 ani, în timp ce pentru fumătorii actuali aceasta a fost de circa 0,5 ani. De asemenea, cataracta a fost asociată cu o diferență de aproximativ 1,86 ani. Cercetătorii precizează însă că aceste cifre nu reprezintă o măsurătoare directă a vârstei biologice, ci pot fi influențate de claritatea imaginilor.
Pentru a îmbunătăți acuratețea, algoritmul a fost adaptat prin „învățare multitasking”, realizând simultan estimarea vârstei și identificarea sexului. Această abordare ajută modelul să ia în calcul diferențele dintre bărbați și femei, reducând sursele de eroare. Autorii subliniază că extinderea bazelor de date cu imagini de la pacienți cu diverse boli oculare este crucială pentru ca această metodă să poată fi utilizată în evaluarea riscurilor medicale individuale.
În prezent, metoda RAG este considerată mai potrivită pentru caracterizarea tendințelor la nivel de populație decât pentru stratificarea riscului la nivel individual. Pentru a valida capacitatea tehnologiei de a măsura schimbările biologice reale, este necesară efectuarea unor studii longitudinale. Acestea vor urmări aceleași persoane pe perioade mai lungi de timp, pentru a observa dacă scorurile RAG evoluează în funcție de tratamente medicale sau de schimbări ale stilului de viață.