Singurătatea și izolarea socială pot reduce durata vieții petrecute fără boli cu aproximativ șase ani, conform unui studiu recent. Cercetătorii au analizat datele a peste 270.000 de adulți cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani pentru a evalua impactul acestor fenomene asupra sănătății. Rezultatele, publicate în revista Nature Communications, subliniază că atât experiența subiectivă de deconectare, cât și limitarea contactelor fizice cu ceilalți, au consecințe grave asupra speranței de viață.
Impactul acestor stări este mai vizibil în ceea ce privește pierderea anilor fără tulburări psihice, cum ar fi depresia sau anxietatea, comparativ cu bolile fizice. Studiul indică faptul că singurătatea și izolarea socială afectează mai sever sănătatea mintală decât afecțiuni precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, cancerul sau bolile respiratorii cronice. Lu Qi, profesor la Universitatea Tulane și autor principal al cercetării, a declarat că aceste două elemente au un impact semnificativ asupra speranței de viață fără boli.
Femeile și bărbații experimentează aceste efecte în moduri distincte, în funcție de modul în care gestionează conexiunile sociale. La femei, singurătatea și izolarea sunt asociate cu o pierdere de 2,4 ani de sănătate fizică și 3,7 ani de sănătate mintală. În cazul bărbaților, impactul asupra sănătății mintale este mult mai drastic, atingând 5,8 ani de viață fără tulburări psihice, în timp ce pierderea anilor fără boli fizice este de 1,7 ani.
Diferențele de gen pot fi explicate prin modul în care persoanele caută sprijin și își mențin starea de bine psihologică. Bărbații tind să se bazeze pe prezența fizică și pe interacțiunile sociale frecvente, fiind totodată mai expuși să aibă simultan singurătate și izolare socială. Pe de altă parte, femeile acordă o importanță mai mare sprijinului emoțional, fapt ce face ca problemele lor de sănătate mintală să fie strâns legate de sentimentul de singurătate.
Deși menținerea unui stil de viață sănătos poate atenua anumite efecte negative ale izolării sociale, acest lucru nu pare să compenseze riscurile generate de singurătate. La vârsta de 50 de ani, persoanele care suferă de ambele condiții au un număr de ani fără boli cronice majore mult mai mic decât cei care nu se confruntă cu nicio problemă de acest tip. Bărbații prezintă, de asemenea, o probabilitate mai mare de a avea resurse sociale, materiale și economice mai puține.
Problema izolării sociale și a sănătății publice este una de amploare în societățile moderne, influențând direct indicatorii de speranță de viață. Analizele de sănătate publică monitorizează constant modul în care factorii de mediu și stilul de viață influențează prevalența bolilor cronice. În acest context, înțelegerea mecanismelor prin care conexiunea socială protejează organismul devine esențială pentru prevenirea declinului prematur al sănătății în populația adultă.