Singurătatea și izolarea socială pot reduce numărul anilor pe care o persoană îi mai are de trăit fără boli, conform unui studiu recent. Cercetătorii au analizat datele a peste 270.000 de adulți cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani pentru a evalua impactul acestor fenomene. Rezultatele publicate în revista Nature Communications indică faptul că ambele stări sunt strâns legate de o scădere a calității vieții și a sănătății generale.
Impactul acestor probleme asupra sănătății este semnificativ, pierderea medie fiind de aproximativ șase ani fără boli. Lu Qi, profesor la Universitatea Tulane și autor principal al cercetării, a declarat că izolarea socială și singurătatea pot avea un impact major asupra speranței de viață fără boli. Studiul subliniază că aceste asocieri sunt mai puternice în cazul pierderii anilor fără tulburări mintale, precum depresia sau anxietatea, comparativ cu pierderea anilor fără boli fizice.
Analiza arată că bolile fizice, precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, bolile respiratorii cronice, cancerul sau bolile neurodegenerative, sunt afectate, dar mai puțin de aceste stări sociale. La vârsta de 50 de ani, persoanele care experimentează simultan singurătatea și izolarea socială au trăit mai puțini ani fără boli cronice majore. Deși un stil de viață sănătos poate atenua impactul negativ al izolării, acesta nu pare să compenseze daunele provocate de singurătate.
Există diferențe clare între bărbați și femei în modul în care aceste fenomene afectează sănătatea. Pentru femei, singurătatea și izolarea socială au însemnat 2,4 ani cu sănătate fizică precară și 3,7 ani cu sănătate mintală precară. În cazul bărbaților, impactul a fost de 1,7 ani fără boli fizice și 5,8 ani fără tulburări mintale. Femeile tind să prioritizeze conexiunea emoțională, astfel încât sănătatea lor mintală este mai strâns legată de singurătate.
Bărbații au fost mai predispuși să experimenteze atât singurătatea, cât și izolarea socială, prezentând totodată o lipsă de resurse sociale, materiale și economice. Aceștia au obținut și scoruri mai mici în ceea ce privește stilul de viață sănătos. Autorii explică diferențele de gen prin modul de obținere a sprijinului: bărbații se bazează pe prezența fizică și interacțiuni frecvente, în timp ce femeile caută mai mult sprijinul emoțional pentru a atinge starea de bine.
Problema izolării sociale și a singurătății devine o preocupare majoră de sănătate publică pe măsură ce populația globală îmbătrânește. Deși factorii de stil de viață pot ajuta la gestionarea izolării, singurătatea rămâne un factor de risc dificil de controlat. Menținerea conexiunilor sociale rămâne esențială pentru prevenirea scăderii premature a numărului de ani trăiți în stare de sănătate optimă.