Sistemul de sănătate din România funcționează în prezent într-un regim de avarie, din cauza lipsei unui ministru cu puteri depline. Această afirmație îi este atribuită lui Conf. Univ. Dr. Marius Ungureanu, cercetător în sisteme de sănătate la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj-Napoca. Instabilitatea politică și administrativă afectează gestionarea resurselor, transformând deciziile de management în reacții la urgențele imediate, în detrimentul unei viziuni strategice pe termen lung.
Instabilitatea este descrisă de Marius Ungureanu ca fiind o constantă a sistemului medical românesc, cu efecte vizibile la toate nivelurile de organizare. Deși un ministru interimar poate menține funcționarea de bază, acesta nu posedă legitimitatea necesară pentru a porni reforme structurale sau pentru a asume direcții strategice. În acest context, deciziile sunt dictate de nevoile de moment, ceea ce împiedică implementarea unor proiecte care necesită ani de zile pentru a produce rezultate concrete.
O problemă critică a apărut prin decizia ministrului interimar de a utiliza fonduri din programe esențiale pentru a acoperi cheltuielile serviciilor de Ambulanță și ale Unităților de Primiri Urgențe. Această manevră presupune dislocarea unor sume de la programe precum cel destinat îngrijirii pacienților HIV/SIDA, Mama și Copilul sau Programul Național de Securitate Transfuzională. Marius Ungureanu subliniază că această acțiune pune într-o competiție nedreaptă pacienți care au nevoi medicale la fel de urgente.
Cercetătorul critică modul în care este planificată finanțarea sănătății, menționând că lipsa de echitate este evidentă atunci când resursele sunt mutate de la programe specifice către urgențe. El consideră că astfel de decizii sunt rezultatul unui sistem care funcționează prin rectificări bugetare, în loc să se bazeze pe un buget construit realist de la început. Această abordare de tipul „se rezolvă la rectificare” compromite continuitatea tratamentelor și a programelor naționale.
Pentru a evita aceste blocaje, Marius Ungureanu propune o planificare multianuală și respectarea Strategiei Naționale de Sănătate 2023-2030. El recomandă investiții în prevenție și asistență medicală primară, argumentând că un leu cheltuit astăzi în aceste direcții va economisi resurse pe viitor. De asemenea, subliniază importanța valorilor precum transparența și darea de socoteală, pentru a nu mai depinde de ciclurile politice și de schimbările frecvente de priorități la nivel ministerial.
În România, nivelul cheltuielilor pentru sănătate raportat la PIB rămâne sub media europeană, conform datelor internaționale. Această discrepanță financiară accentuează dificultatea de a asigura continuitatea programelor de screening și a formării specialiștilor. Fără o finanțare stabilă și o viziune care să depășească mandatele politice, sistemul va continua să fie gestionat prin soluții temporare care afectează direct pacienții.