Pierderea unei persoane apropiate poate declanșa o creștere bruscă și periculoasă a riscului de infarct miocardic. Acest fenomen cardiovascular este deosebit de pronunțat în primele 24 de ore de la decesul persoanei respective, perioadă în care organismul trece printr-un șoc emoțional intens. Persoanele care prezintă deja un risc cardiovascular ridicat sunt identificate ca fiind cele mai vulnerabile în fața acestor evenimente medicale acute.
Medicul specialist Alexandru Covaciu explică faptul că, în urma unui șoc emoțional, corpul eliberează adrenalină și cortizol, ceea ce duce la creșterea tensiunii și a pulsului. Acest proces face ca sângele să devină mai vâscos și să se coaguleze mult mai ușor, punând presiune pe sistemul cardiovascular. Pentru un pacient care are deja plăci de aterom pe artere, această schimbare fiziologică poate fi factorul decisiv care declanșează un infarct.
Un studiu publicat în revista Circulation, realizat de Elizabeth Mostofsky și colaboratorii săi, a confirmat aceste riscuri analizând datele a 1.985 pacienți spitalizați. Cercetarea a relevat că rata de apariție a infarctului este de aproximativ 21,1 de ori mai mare în primele 24 de ore de la pierdere față de nivelul de referință. Deși riscul scade treptat în zilele și săptămânile următoare, perioada imediată după deces rămâne una de maximă vulnerabilitate.
O formă extremă a acestui impact este sindromul Takotsubo, cunoscut sub numele de „sindromul inimii frânte”, care mimează simptomele unui infarct. În acest caz, mușchiul inimii este copleșit de valul de hormoni de stres și nu mai pompează sângele normal, deși arterele nu sunt închise. Acest sindrom apare în aproximativ 9 din 10 cazuri la femei, în special după perioada menopauzei, însă inima își revine, de cele mai multe ori, în câteva săptămâni.
Pentru a gestiona riscul, medicul Alexandru Covaciu recomandă ca persoanele aflate în doliu să nu își abandoneze tratamentul medicamentos, inclusiv pentru tensiune sau anticoagulante. Este esențial ca durerile în piept, dificultățile de respirație sau amețeala să fie tratate ca urgențe medicale și nu doar ca reacții la tristețe. Prezența apusului și supravegherea simptomelor fizice pot juca un rol crucial în protecția pacientului vulnerabil.
Gestionarea sănătății în perioade de criză este un subiect sensibil în spațiul public, având în vedere și dezbaterile recente privind resursele din sistemul medical. În contextul discuțiilor despre prioritățile din sănătate, precum propunerile de reformă ale unor figuri politice, rămâne clar că prevenția și monitorizarea medicală imediată sunt vitale pentru gestionarea complicațiilor cauzate de stresul extrem.