Steatoza hepatică, denumită popular ficat gras, reprezintă o afecțiune medicală în care grăsimea depășește 5% din greutatea ficatului. Această problemă de sănătate afectează tot mai multe persoane, inclusiv tineri și adulți activi, însă evoluția sa este adesea insidioasă. De cele mai multe ori, boala nu prezintă simptome clare la început, iar diagnosticul este pus doar prin analize de rutină care indică prezența grăsimii în celulele hepatice.
Există două forme principale de identificat: steatoza hepatică non-alcoolică și steatoza hepatică alcoolică. Prima variantă, numită în literatura medicală boala ficatului gras non-alcoolic, apare la persoane care nu consumă alcool în exces, fiind strâns legată de obezitate, diabet și colesterol ridicat. A doua formă este cauzată de consumul regulat de alcool. În anumite cazuri, acumularea de grăsime poate declanșa o inflamație numită steatohepatită, care poate duce la fibroză și ciroză.
Factorii de risc principali sunt de natură metabolică, implicând o utilizare ineficientă a insulinei. Organismul transformă excesul de zahăr în grăsime depozitată în ficat, proces accentuat de obezitatea abdominală, diabetul zaharat tip 2, colesterolul sau trigliceridele crescute. De asemenea, sedentarismul, tensiunea arterială mare și alimentația bogată în produse procesate sau băuturi îndulcite contribuie semnificativ la dezvoltarea bolii, chiar și în absența consumului de alcool.
Simptomele pot apărea abia în stadii avansate, deoarece ficatul nu transmite durere direct. Pacienții pot resimți oboseală persistentă, disconfort în partea dreaptă a abdomenului sau senzație de balonare. Dacă boala avansează, pot apărea semne grave precum icterul, umflarea abdomenului și a picioarelor sau tendința la sângerări. Diagnosticul se pune de obicei prin ecografie abdominală, elastografie pentru măsurarea rigidității ficatului sau, în cazuri particulare, prin biopsia hepatică.
Nu există un medicament specific pentru eliminarea grăsimii, astfel încât tratamentul se concentrează pe corectarea cauzelor. Medicii recomandă o scădere ponderală controlată, de aproximativ 5-10% din greutatea corporală, și adoptarea unui model alimentar de tip mediteranean. Este esențial să se consume legume, pește și carne slabă, evitând în același timp zahărul și grăsimile prăjite. Activitatea fizică regulată, de cel puțin 150 de minute pe săptămână, este de asemenea vitală pentru îmbunătățirea sensibilității la insulină.
Monitorizarea periodică este crucială pentru a preveni trecerea de la steatoza simplă la stadiul de ciroză, pierderea structurii normale a ficatului. Controlul bolilor asociate, precum diabetul sau hipertensiunea, ajută la reducerea riscului de progresie a afecțiunii. Analizele de sânge care indică valori crescute ale enzimelor hepatice, precum transaminazele, trebuie investigate imediat pentru a stabili un plan de acțiune adaptat nevoilor fiecărui pacient.