O cercetare internațională de amploare asupra bolilor infecțioase emergente a evidențiat faptul că riscul de apariție a focarelor este determinat de o interacțiune complexă între factorii de mediu și activitatea umană. Analiza, care a inclus peste 58.000 de evenimente pentru 32 de boli din 169 de țări, arată că riscurile diferă semnificativ de la o patologie la alta. Rezultatele subliniază că distribuția geografică a bolilor nu reflectă întotdeauna realitatea biologică, fiind influențată de capacitatea de detectare.
Echipa de cercetători, coordonată de experți de la University College London, University of Florida și Yale University, a examinat date colectate între anii 1910 și 2022. Studiul a vizat diverse tipuri de infecții, inclusiv boli transmise de la animale la oameni, precum Ebola și mpox, dar și boli transmise prin vectori, cum ar fi dengue, boala Lyme, chikungunya și febra galbenă. Cercetătorii au evaluat 16 factori sociali și de mediu pentru a înțelege modul în care aceștia influențează răspândirea agenților patogeni.
Un aspect critic identificat în studiu este fragmentarea ecosistemelor, proces prin care habitatele naturale sunt divizate de drumuri, așezări sau terenuri agricole. În zonele unde oamenii și animalele domestice trăiesc în apropierea pădurilor fragmentate, riscul de apariție a focarelor este mult mai ridicat. Pentru bolile transmise prin vectori, precum dengue, s-au observat legături clare cu aceste modificări ale peisajului și cu scăderea precipitațiilor pe termen lung.
Accesul la infrastructura medicală reprezintă un factor decisiv în raportarea oficială a cazurilor de boli. Studiul indică faptul că, pentru fiecare oră suplimentară necesară deplasării cu un mijloc de transport motorizat către cea mai apropiată unitate medicală, numărul focarelor raportate scade, în medie, cu 32%. Această scădere poate varia extrem de mult, de la 1,2% până la 96,7%, ceea ce sugerează că multe regiuni pot ascunde focare nedectectate.
Datele arată că aproximativ 23% din zonele locuite analizate se află la o distanță de mai mult de două ore de cea mai apropiată unitate medicală. Această izolare dificultatează identificarea rapidă și înregistrarea cazurilor în sistemele de supraveghere epidemiologică. În special pentru virusurile care provin de la lilieci, cu potențial pandemic, lipsa datelor poate fi rezultatul direct al dificultăților de diagnosticare și al lipsei de acces la laboratoare moderne.
Monitorizarea bolilor infecțioase necesită o abordare integrată, cunoscută sub conceptul de „One Health”, care combină sănătatea umană, cea animală și protecția mediului. Eficiența sistemelor de supraveghere epidemiologică este vitală pentru a preveni epidemiile, deoarece capacitatea de diagnosticare determină corectitatea hărților globale ale bolilor. Fără o infrastructură medicală solidă, riscurile reale rămân invizibile pentru autoritățile de sănătate publică.