Cardiologul Dorin Golcea a expus în cadrul emisiunii „Martorii”, realizată de Andrei Dumitrescu, câteva cazuri de o gravitate extremă din sistemul medical românesc. Specialistul a subliniat modul în care lipsa de resurse și inacuratețea deciziilor medicale pot transforma afecțiuni tratabile în tragedii pentru pacienți. Acesta a evidențiat diferența dintre tratamentele moderne, care permit salvarea membrelor, și metodele clasice, care se rezumă adesea la amputare.
Medicul a relatat experiența unui pacient cu probleme cardiace care a suferit deja pierderea unui picior. Acesta a venit la control după un an de la procedura de stentare, fără un membru inferior, deoarece în clinica unde era tratat i s-a comunicat că amputarea era singura opțiune disponibilă. Situația a fost și mai critică prin faptul că pacientul era deja programat pentru amputarea piciorului rămas, deoarece aparținătorii credeau că nu există nicio altă variantă de salvare.
Dorin Golcea, care a lucrat ani de zile în Germania înainte de a profesează la Cluj, a declarat că a fost șocat de această abordare. În unitățile medicale dotate modern, există echipamente și specialiști capabili să aplice tratamente intervenționale care salvează piciorul, evitând măsura drastică a amputării. În cazul menționat, medicul a intervenit prin internarea pacientului în spitalul privat din Cluj unde activează, reușind să salveze piciorul rămas prin tratamente de specialitate.
Impactul psihologic asupra pacienților este devastator, ducând uneori la complicații grave de sănătate mintală. Conform relatărilor medicului, pacientul respectiv a trebuit să fie internat frecvent la o secție de psihiatrie după ce a aflat că amputarea nu era singura soluție posibilă. Această lipsă de informații și de opțiuni terapeutice a provocat un șoc profund, transformând o problemă medicală într-o criză de sănătate psihică pentru individ.
Problema gestionării ischemiei de picior rămâne una critică în sistemul sanitar, în funcție de dotările fiecărei clinici. În timp ce unele spitale se limitează la soluția clasică de amputare, alte dispun de tehnologii care permit intervenția directă pentru a menține integritatea corpului. Diferența dintre aceste două abordări determină dacă un pacient va rămâne cu mobilitate sau dacă va suferi o pierdere iremediabilă a unui membru.
Sistemul medical din România prezintă disparități majore între unitățile dotate cu tehnologie de ultimă oră și cele care utilizează protocoale de bază. Această fragmentare a calității actului medical pune în pericol suveranitatea sănătății cetățenilor, care se pot vedea lipsiți de dreptul la tratamente non-invazive. Accesul la soluții intervenționale moderne rămâne un factor determinant pentru evitarea unor decizii medicale ireversibile și traumatizante.