Un studiu recent realizat de cercetători de la University of California, Berkeley, arată că un tratament din clasa agoniștilor receptorului GLP-1, utilizat în principal pentru diabet și obezitate, poate prelungi durata de viață. Experimentul a fost efectuat pe șoareci femele sănătoase, care au fost sub tratament cu semaglutidă. Rezultatele, publicate în revista Nature, sugerează că această substanță poate încetini anumite modificări biologice asociate cu procesul de îmbătrânire.
În cadrul experimentului, animalele au primit semaglutidă timp de trei luni, iar cercetătorii au evaluat diverse caracteristici fizice, metabolice și cognitive. Șoarecii tratați au prezentat rezultate superioare în ceea ce privește funcția musculară și motorie, fiind mai activi în explorarea mediului. De asemenea, s-au observat îmbunătățiri la nivelul memoriei spațiale și ale menținerii glicemiei în limite normale, diferențe observate și la grupul de control.
Analiza duratei de viață a arătat că durata mediană de viață pentru grupul care a primit semaglutidă a fost de 834 de zile, comparativ cu 742 de zile în grupul de control. Această creștere de aproximativ 12% a fost însoțită de reducerea unor caracteristici precum inflamația, senescența celulară și instabilitatea genomului. Tratamentul a influențat și activitatea celulelor stem neuronale în regiunea hipocampului, implicată în învățare.
Cercetătorii au investigat dacă aceste beneficii provin doar din reducerea aportului caloric, deoarece semaglutida a redus consumul alimentar cu aproximativ 24%. Deși un grup de control cu restricție calorică a prezentat efecte similare la greutate, animalele tratate cu semaglutidă au avut performanțe mai bune la memoria spațială și la menținerea glicemiei. Acest lucru sugerează că mecanismele biologice sunt influențate direct de activarea receptorului GLP-1.
Semaglutida acționează ca un hormon natural implicat în reglarea glicemiei și a apetitului, însă receptorii săi sunt prezenți în diverse țesuturi ale organismului. Această prezență extinsă ar putea explica de ce medicamentul influențează și alte procese biologice fundamentale. Rafael de Cabo, specialist la National Institute on Aging din cadrul NIH, a menționat că dacă aceste medicamente încetinesc procesul de îmbătrânire, beneficiile clinice ar putea fi foarte variate.
Este esențial de subliniat că acest studiu este strict preclinic și a fost realizat exclusiv pe șoareci femele de la University of California, Berkeley. Rezultatele nu pot fi aplicate direct asupra oamenilor, deoarece nu se știe dacă aceleași efecte apar la sexul masculin sau la alte populații. Stabilirea unui astfel de impact la nivel uman ar necesita studii clinice pe termen lung, cu evaluări riguroase ale riscurilor și beneficiilor pentru sănătate.