Studenții din Republica Moldova care urmează cursuri în România se confruntă cu un sistem birocratic fragil, care le pune în pericol statutul legal. Din cauza defecțiunilor platformei de programări și a întârzierilor documentelor oficiale, mulți tineri ajung să depună dosarele după expirarea permiselor de ședere. Această situație îi plasează într-o zonă de incertitudine, unde riscă sancțiuni financiare sau chiar interdicția de a mai intra în țară.
La data de 30 septembrie 2026, în România se aflau 5.536 de cetățeni moldoveni cu permis de ședere temporară pentru studii, conform datelor IGI. Majoritatea acestora sunt localizați în Iași, cu peste 1.600 de persoane, urmat de București, unde sunt aproximativ 800 de studenți. Problemele apar deoarece prelungirea permisului depinde de scrisoarea de acceptare emisă de Ministerul Educației și Cercetării, document care ajunge de obicei abia la sfârșitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie.
Sistemul informatic al Inspectoratului General pentru Imigrări este o sursă constantă de dificultăți pentru studenții străini. În București, în septembrie 2026, platforma de programări a picat, forțând persoanele cu programări online să aștepte la rând viu. Deși IGI susține că sistemul are un grad de funcționare de 99%, în realitate, studenții au raportat situații în care au trebuit să aștepte ore întregi la doar cinci ghișee deschise, în ciuda programărilor stabilite în prealabil.
Consecințele nerespectării termenelor legale sunt severe pentru tinerii care nu reușesc să își depună dosarul la cel puțin 30 de zile înainte de expirarea permisului. Conform legislației, nerespectarea acestui termen poate atrage amenzi între 400 și 800 de lei. Mai grav, dacă permisul de ședere expiră complet fără depunerea unei cereri, șederea devine ilegală, ceea ce poate duce la o decizie de returnare și la o interdicție de intrare în România între șase și 12 luni.
Anatol Coșciug, cadru universitar la Universitatea „Babeș-Bolyai”, explică faptul că presiunea asupra sistemului de migrație este imensă, depășind capacitatea de gestionare a autorităților. El subliniază că România primește un număr foarte mare de persoane, ceea ce afectează nu doar studenții din Moldova, ci și refugiații din Ucraina sau muncitorii din Asia de Sud-Est. Coșciug propune implementarea unor proceduri diferențiate și automatizate pentru studenții moldoveni, având în vedere acordurile de colaborare existente.
În contextul actual, gestionarea fluxurilor de persoane și a documentelor de rezidență rămâne o provocare majoră pentru administrația publică. Deși Ministerul Educației și Cercetării susține că organizează reuniuni cu reprezentanții IGI pentru a discuta aspecte procedurale, studenții continuă să raporteze întârzieri. Această discrepanță între procedurile oficiale și realitatea de la ghișeele de la Imigrări pune sub semnul întrebării eficiența actualului mecanism de integrare a tinerilor străini în sistemul de învățământ românesc.