Sectorul construcțiilor din Spania se confruntă cu o criză majoră de personal, necesitând aproximativ 700.000 de noi lucrători în perioada următoare. Această cerere masivă de forță de muncă este determinată de necesitatea de a înlocui angajații care se apropie de vârsta pensionării și de volumul crescut de proiecte. Situația pune presiune pe companiile din țară, care trebuie să asigure continuitatea activităților în contextul unei piețe de muncă în schimbare.
Problema principală este cauzată de îmbătrânirea forței de muncă existente în domeniu. Conform datelor furnizate de BBVA Research, peste 65% dintre zidarii din Spania aveau peste 45 de ani în anul 2024. Această realitate demografică este agravată de faptul că numărul de tineri care aleg meseriile din construcții este extrem de redus. Lipsa programelor de formare specializată și efortul fizic ridicat sunt factori care descurajează noile generații.
Pentru a compensa acest deficit, companiile oferă pachete salariale care pot ajunge la sume semnificative. Un muncitor poate obține un salariu brut anual între 20.000 și 23.000 de euro, însă specialiștii calificați pot depăși pragul de 28.000 de euro. În cazul zidarilor de categoria întâi, care dețin experiență și sporuri aferente, remunerația poate fi chiar mai mare. Pentru funcțiile cu responsabilități extinse, salariile pot depăși pragul de 30.000 de euro pe an.
Industria încearcă să devină mai atractivă prin adoptarea unor noi metode de lucru și diversificarea angajaților. Se pune un accent sporit pe dezvoltarea construcțiilor industrializate, unde componentele sunt fabricate în spații controlate și montate ulterior pe șantier. De asemenea, se urmărește creșterea participării femeilor în sector. În 2025, numărul femeilor înregistrate în sistemul de securitate socială din acest domeniu a ajuns la 166.833, reprezentând 11,5% din totalul afiliaților.
În ciuda acestor eforturi de modernizare și a creșterii salarială, deficitul de personal rămâne o problemă structurală pentru Spania. Deși sosirea lucrătorilor străini a ajutat parțial la reducerea golurilor din forța de muncă, acest influx nu este suficient pentru a acoperi ritmul de pensionare al angajaților cu experiență. Companiile se lovesc constant de obstacolul reprezentat de lipsa unor muncitori capabili să susțină cererea actuală de locuințe și infrastructură.
Criza de forță de muncă din construcții nu este o problemă izolată, fiind observată și în alte regiuni europene. De exemplu, Elveția se confruntă cu peste 20.000 de locuri de muncă vacante în același sector. Similar cu Spania, și acolo schimbările demografice și preferințele tinerilor pentru cariere în tehnologie sau finanțe afectează capacitatea industriei de a găsi zidari și șefi de șantier calificați.