O nouă cercetare, intitulată BAROMETRULUI Diasporei, realizată de INSCOP Research pentru Grupul Banca Transilvania, arată că mobilitatea internațională a devenit o parte integrantă a structurii sociale a țării. Studiul relevă faptul că 56% dintre români au o legătură cu diaspora, fie direct, fie prin intermediul rudelor apropiate. Această conexiune se menține prin diverse mecanisme, precum proprietățile, relațiile profesionale, participarea civică sau transferurile de bani către România.
Legătura familială reprezintă unul dintre pilonii principali care mențin românii conectați cu țara de origine. Conform datelor, peste 17% dintre persoanele interrogate au copii care trăiesc în prezent în străinătate. Deși migrația aduce beneficii economice pentru familiile rămase în România, aceasta vine cu și costuri emoționale semnificative. Aproximativ 51% dintre respondenți menționează că anumite relații s-au răcit, iar circa 46% fac referire la situația copiilor care cresc fără unul sau ambii părinți.
Fluxul financiar între diaspora și România rămâne constant, fiind un instrument de susținere a gospodăriilor. Peste 60% dintre cei care au trăit sau trăiesc în străinătate au trimis bani în România, iar circa 33% dintre aceștia au făcut acest lucru în mod consecvent. Destinația principală pentru aceste sume sunt nevoile familiei, acoperind cheltuieli curente, educație, sănătate, locuință sau plata unor obligații financiare, consolidând astfel legătura economică dintre cele două spații.
Decizia de a reveni în România este influențată în principal de factorii economici și de calitatea vieții. Aproape 41% dintre respondenți consideră că salariile și locurile de muncă mai bune sunt motivele principale pentru întoarcere, în timp ce 32% menționează menținerea apropierii de familie. Un procent de aproximativ 20% indică drept condiție necesară îmbunătățirea serviciilor publice și a condițiilor de viață, subliniind importanța competitivității țării pentru cei care doresc să se întoarcă.
Perspectiva asupra viitorului generațiilor următoare indică o schimbare de paradigmă în ceea ce privește geografie și apartenență. Aproximativ 36% dintre cei din studiu își doresc ca viitorul tinerilor din familie să fie construit în România, în timp ce 29% au răspuns că le este mai bine oriunde ar fi. Doar 16% dintre respondenți preferă ca viitorul copiilor să fie situat în străinătate, ceea ce sugerează o dorință de ancorare locală chiar și în contextul mobilității.
Migrația a încetat să mai fie o alegere definitivă între România și o altă țară, devenind mai degrabă o formă de mobilitate continuă. Această realitate influențează modul în care cetățenii își evaluează țara și își construiesc proiectele de viață. În prezent, experiența migrației este distribuită între resurse și oportunități între România și străinătate, transformând diaspora într-o componentă organică a societății românești, fără a mai reprezenta o realitate aflată în afara acesteia.