O fermă de talie mare din Germania a decis să renunțe definitiv la sistemele automate de muls în favoarea forței de muncă umane. Familia Schomburg, care gestionează un efectiv de 1.300 de vaci în localitatea Ottenstein, din Saxonia Inferioară, a eliminat tehnologia de automatizare după ce două încercări de implementare au eșuat. Această decizie strategică a dus la consolidarea unei echipe de lucru bazate pe muncitori străini, în special români.
Managerul fermei, Kai Schomburg, a explicat că utilizarea roboților a fost contraproductivă pentru fluxul de lucru al unei afaceri de o asemenea amploare. Prima tentativă de automatizare a avut loc între anii 2012 și 2015, iar a doua încercare a fost efectuată în 2021, într-un grajd preluat de la un alt proprietar. În ambele situații, utilajele au fost demontate și vândute deoarece defecțiunile tehnice constante perturbau programul echipei și activitățile agricole de pe câmp.
„Nu au fost decât probleme, nimic altceva decât apeluri telefonice, nimic altceva decât defecțiuni și nimic altceva decât stres pentru toți cei implicați”, a declarat Kai Schomburg. În prezent, activitatea este organizată prin trei schimburi zilnice, cu echipe de câte doi până la patru mulgători pe tură. Pentru a evita lipsa de personal cauzată de concedii medicale sau zile libere, ferma operează cu o rezervă de personal, menținând întotdeauna între 110 și 120% din efectivul necesar.
Stabilitatea operațiunilor depinde în mod direct de colaborarea cu lucrătorii din România, o relație care a început acum 18 ani. Echipa actuală include 14 mulgători din România și trei din Azerbaidjan, fiind parte dintr-o rețea de aproximativ 60 de români care revin periodic sau aduc rude în echipă. Relația dintre familie și angajați este una apropiată, fiica lui Kai Schomburg vorbind limba română fluent, iar angajații beneficiază de spații comune de recreere.
Deși mulsul este realizat manual, ferma folosește senzori digitali pentru monitorizarea sănătății animalelor, detectând semnalele de boală sau intrarea în călduri. Această abordare permite o producție de peste 12.000 de litri de lapte pe cap de vacă. Totuși, Kai Schomburg subliniază că presiunea financiară este mare, având în vedere că prețul de 32 de cenți pe litru de lapte este insuficient, un tarif sustenabil fiind de cel puțin 40 de cenți.
Evoluția acestei afaceri reflectă o creștere masivă, de la o unitate mică în 1986, cu doar 18 vaci și șapte scroafe, până la complexitatea actuală de 1.300 de bovine. Compania Weserbergland Milch operează în șase locații diferite și angajează în total 35 de persoane. Această tranziție de la automatizarea totală la managementul bazat pe oameni subliniază dificultățile de a integra tehnologia în agricultura de mare volum.